Rodica Mutu avea 71 de ani și, de ceva vreme, se lupta cu o boală cumplită, iar tratamentul nu a dat roade.
”Drum lin către îngeri, MAMA! Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dăruit! Iubirea ta o voi purta în mine până la sfârșitul zilelor. TE VOI IUBI MEREU, MAMA!”, a scris Laura, sora lui Adrian Mutu, pe conturile sale de socializare.
"Mama e cea mai importantă fiinţă pentru mine!"
”Mama este fiinţa care mi-a dat viaţă, este cea mai importantă pentru mine, iar eu o să o ascult întotdeauna, indiferent la ce vârsta, la ce statut, pentru mama mea voi fi întotdeauna un copil”, declara Adrian Mutu, în urmă cu ceva timp, într-un interviu pentru playsport.ro.
[GAL layout="3"]În cartea "Revenirea din Infern", Adrian Mutu a vorbit despre mama sa şi despre cuvintele pe care i le-a spus când s-a dus prima dată la fotbal.
"Îmi aduc aminte perfect momentul în care am intrat în casă. Nu mai ştiu dacă plânsesem de ciudă, poate o făcusem în scara blocului, să nu mă vadă prietenii, dar am şi acum acea imagine în memorie: nu am salutat, nu m-am spălat pe mâini, ci am păşit direct în sufragerie şi am întrebat: "Mami, în ce an sunt născut eu, în 1978, nu?", "Nu, în 1979!", "Ba nu, trebuie să fie 1978, pentru că aşa au spus antrenorii de acolo, că-s buni doar cei născuţi atunci", "Nu, mămică, 1979!", "Nu e adevărat, o să le zic că sunt mai mare!".
(...) Mama şi tata, Rodica şi Spiridon, Spirache, se cunoscuseră la fabrică, la Dacia. Seniorul glumea mai mereu, spunea că era din Călugăreasa, în Gorj, acolo unde "foamea şi-a rupt gâtu'". Iubise matematica şi, deşi nu făcuse mult sport prin generală, era recunoscut drept un copil cu o condiţie fizică ieşită din comun. Jucase puţin fotbal, ca portar, la Gilortul Târgu Cărbuneşti.
"Nu se lăsase mai prejos. Evoluase tot portar"
Mama nu se lăsase mai prejos şi, când venise la Bucureşti, la un curs de perfecţionare, evoluase tot portar, la Carmen. Peste ani, când mă întâlneam cu venerabilul Traian Tomescu pe la emisiunile TV, îmi povestea că el avusese ideea unui campionat feminin, prin 1970, care, din păcate, durase numai trei ani, pentru că Elena Ceauşescu nu dorea să vadă mamele muncitoare drept eroine, în şorţ şi transpirate", a scris Adrian Mutu, potrivit dcsport.ro.
În aceeaşi carte, apare şi un fragment rostit de mama sa, Rodica Mutu, despre Adrian.
"Avea o pasiune nemaipomenită pentru fotbal. Îl vedeam cum îşi pregăteşte ghetele, cum le lustruieşte, parcă vorbea acu ele. Se apucase să facă abdomene şi, pentru că nu avea cine să îl ţină de picioare, făcuse rost de saci cu nisip, pe care îi punea pe tibie şi trecea la treabă, fără să îl oblige nimeni", spunea Rodica Mutu.