Reporter: „Somawise”. De ce ai ales acest titlu?
Dr. Luke Sniewski, autor Somawise: Există în corp o înțelepciune de care majoritatea oamenilor nu sunt - cu siguranță nu sunt conectați - dar de care nu sunt conștienți. Așa că vreau să subliniez că există o înțelepciune care ne este accesibilă în interiorul corpului, dacă învățăm să vorbim limbajul corpului. Odată ce înțelegem ce mesaje ne transmite corpul, acestea ne vor ajuta să navigăm în provocările vieții de zi cu zi, în contextele vieții de zi cu zi.
Reporter: Cum putem lucra în aşa fel încât să devenim „somawise”? De unde ar trebui să începem?
Luke Sniewski: Putem începe cu lucruri foarte simple: putem fi mai atenţi la conexiunile corpului în alegerile stilului de viață, alegeri pe care le facem deja. Deci toți mâncăm deja mâncare în fiecare zi, ne mișcăm în fiecare zi, ne odihnim și dormim. Deci, dacă suntem conştienţi înainte, în timpul și după aceste decizii, începem să fim atenți la modul în care corpul răspunde. Să luăm exemplu mesele noastre. Dacă cineva vrea să mănânce, va fi atent la cum se simte înainte de masă, în timpul şi după ce a mâncat: cum se simte corpul meu acum?
Și în această conectare cu reacția corpului începem să învățăm și să înțelegem ce este sănătos, de ce are nevoie organismul. În loc să crezi că „acest lucru este bun pentru mine”, corpul tău începe să ofere dovezi în acest sens.
Dacă noi credem că ceva este sănătos, mâncăm și dintr-o dată ne balonăm și nu ne simțim grozav, poate corpul ne spune ceva important și nu îl ascultăm.
Reporter: La început ar trebui să ne notăm toate aceste rezultate ale eforturilor undeva?
Luke Sniewski: Dacă scriem despre asta sau nu, depinde cu adevărat de noi. Am putea să notăm. Ajută scrisul la început? Absolut! Dacă ne notăm în jurnal experiența noastră și suntem atenţi, da – acesta este începutul.
În cele din urmă, putem renunţa la asta, pentru că avem această legătură cu corpul nostru și această legătură cu noi înșine, vom avea parte constant de feedback. Va deveni mai puţin important să urmărim toate aceste reacţii şi mai semnificativ să ne conectăm cu corpul nostru. Însă, la început, da, cu siguranţă va fi mai util să urmărim şi să ne notăm progresele.
Reporter: Şi cât ar trebui să facem asta? Săptămâni, luni?
Luke Sniewski: Fiecare persoană este diferită și curiozitatea fiecărei persoane este la un nivel diferit. Unii oameni plonjează direct în practică, chiar vor să se conecteze, chiar vor să se concentreze și încep să se analizeze. Ei încep să-și observe reacția corpului de-a lungul întregii zile. Eu am fost unul dintre acei oameni şi mi-am spus: „acesta este cel mai important lucru din lume, să înţeleg ce se întâmplă de fapt”.
Pentru alţii, asta este mai puţin important, aşa că poate e nevoie de mai mult timp de-a lungul tranziţiei noastre, pentri că s-ar putea să nu fie o prioritate. Fiecare duce un stil de viaţă diferit.
Reporter: Ce simte corpul nostru când avem depresie, anxietate, când suferim de burnout?
Luke Sniewski: Anxietatea, burnout-ul și depresia sunt etichete pe care le punem fiecare dintre noi. Iar fiecare avem o interpretare sau o percepție diferită a acelei experiențe. Pentru a deveni „somawise”, este foarte important ca fiecare persoană care experimentează acele percepții - depresie, anxietate, burnout - să fie atentă: cum se simte depresia în corpul meu? Cum anume experimentează corpul meu anxietatea? De unde ştiu sau cum îmi spune corpul meu că ceea ce am eu este burnout? Dacă ne gândim la povestea acestor experiențe – depresie, anxietate, epuizare – ne putem simţi neputincioşi.
Dar dacă ne concentrăm pe „ei bine, așa trăiește corpul meu, observ această tensiune, observ această greutate”, ne permitem să fim în situația de a răspunde „ştiu când corpul meu se confruntă cu asta, iar ceea ce mă ajută este x, y, z”, oricare ar fi acestea.
Reporter: În cartea ta, ai scris că atunci când erai contabil şi stăteai la birou, te-ai simţit mai rău decât atunci când făceai antrenamente pentru fotbal american. Ce ai simţit?
Luke Sniewski: Când stai la birou și nu te miști, dintr-o dată începi să-ţi simţi flexorii șoldului foarte tensionaţi, deoarece picioarele și partea superioară a corpului rămân în acest unghi unic. Corpul uman nu a fost creat să stea în poziţia aceasta pentru perioade lungi de timp.
De fapt, corpul uman a fost creat să se mişte, să meargă. Aşa că, atunci când muşchii flexori devin tensionaţi, ne afectează de fapt partea inferioară a spatelui. Așa că m-am ales cu dureri de spate. Și când lucrez la computer și capul este aplecat, am avut și dureri în zona gâtului.
Iar când suntem în permanență la tastatură și la mouse, dintr-o dată putem observa că ne dor cotulsau încheieturii mâinii. Aşa că vom aduna o colecţie de ceea ce tind să fie simptome foarte asemănătoare pentru o mulțime de oameni care lucrează la birou.
De fapt, de aici m-am inspirat. Când am observat aceste simptome, am fost inspirat să spun că „știi ce, vreau să-mi dau seama ce se întâmplă aici și cum am devenit un atlet profesionist. Cum aș putea să înţeleg mai bine și să devin mai conștient de corpul meu, astfel încât să pot alege și să îmi pot controla sănătatea mergând înainte, în loc să fiu o victimă?”. În schimb, pot avea puterea și responsabilitatea de a alege cum să merg mai departe.
Reporter: Care este rețeta în personalizarea cu succes a experienței tale „somawise”?
Luke Sniewski: Să fii atent și să ai încredere în corp. Un foarte bun punct de plecare ar fi să lucrezi cu un antrenor, cu cineva care te poate ajuta. Dar să sperăm că acea persoană, oricare ar fi aceasta, te ajută şi să-ţi întărești și această conexiune cu tine însuți. Pentru că, în cele din urmă, judecătorul suprem, juriul suprem, ghidul și barometrul pentru a afla dacă aceste lucruri funcţionează pentru noi se întâmplă aici, în corp.
Aşa că este un proces lent și gradual de a învăța cum să ai încredere. Pentru că dacă putem avea încredere în înțelepciunea corpului, atunci putem naviga prin viață cu mult mai multă ușurință.
Reporter: Cum poate cineva să folosească volumul tău?
Luke Sniewski: O poate folosi drept ghid, ca un compas. Recent mi-a scris un cititor, care mi-a spus că această carte este concepută în aşa fel încât să construiască aceste conexiuni cu tine însuți și conexiunea cu corpul din interior spre exterior.
Poate începe încet cu practicile și alegerile de stil de viață sănătos și se mișcă încet în exterior, spre contexte mai complexe, ca de exemplu crearea unei relații între mine şi tine.
Primul capitol este despre alegerile unui stil de viaţă sănătos. Ne învaţă să ne conectăm cu corpul prin mâncarea pe care o mâncăm, prin mişcarea pe care o facem.
Acel cititor de care îţi spuneam a pus cartea jos şi a început să practice acele principii. Mai apoi, când s-a simţit mai confortabil cu ceea ce înseamnă să-ţi asculţi corpul pentru acele alegeri, s-a întors la carte.
Iar următorul capitol este despre linişte, despre nemişcare. Aşa că el a citit şi a început să practice „nemişcarea tăcută” şi a învăţat să asculte şi acest limbaj subtil al tăcerii.
Reporter: Este greu cu „nemişcarea tăcută”.
Luke Sniewski: Absolut! Este greu, dar totuşi este cea mai mare calitate transformatoare pe care o putem accesa. Da, este greu, dar ne poate elibera de reactivitate. Deoarece nemişcarea este antidotul. Când suntem stresați și ne îndreptăm spre comportamentul, alegerile și obiceiurile care nu ne plac, iată că ne putem demonstra că există şi o altă cale. Un mod diferit de a răspunde experienței noastre trăite în momentul prezent.
Reporter: În societatea noastră, cei care au afecţiuni mentale încă sunt stigmatizaţi. Cum putem lucra cu noi în aşa fel încât să nu ne lăsăm afectaţi de etichetele puse de ceilalţi?
Luke Sniewski: Fie că suntem sau nu afectați de ceilalţi, este ceva ce nu putem noi să controlăm. Mi-aș dori să avem un întrerupător în corpul nostru prin care să putem opri și să spunem că nu mai suntem afectaţi de acele cuvinte.
De fapt, ceea ce este mai util este să accepţi și să lucrezi cu ceea ce ai în prezent: să lucrezi alături de un terapeut, un antrenor, un ghid, care ne poate ajuta să navigăm în această experiență.
Pentru că, deși pare că nu poate fi real, în miezul tuturor acestor gânduri de judecată, al tuturor credințelor limitative pe care le putem avea despre noi înșine, în miezul acestui lucru se află faptul că vrem să ne protejăm.
Și asta e ca și cum ai sări direct la concluzii după încheierea unei lungi călătorii de creștere interioară sau de explorare interioară.
Dar eu îţi spun că, atunci când recunoaștem că până și judecățile noastre aspre de sine sunt acolo pentru a ne proteja cumva, atunci vom începe să fim eliberați de asta. Pentru că ruşinea şi vinovăţia sunt cele care o menţin (stigmatizarea – n.r.)
Când invităm la compasiune și recunoștință, atunci rigiditatea acelor reacții începe să se piardă și ne găsim eliberați de acea reactivitate.