În cadrul proiectului de cercetare „Harta Longevității în România”, coordonat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, cercetătorii studiază în profunzime impactul geneticii și al stilului de viață asupra longevității. Vizitele recente din județul Vâlcea au permis cercetătorilor să analizeze seniorii din comunități longevive, cum este comuna Glăvile, pentru a înțelege mai bine rolul unor biomarkeri în îmbătrânirea sănătoasă.
Una dintre cele mai importante descoperiri din biologia modernă este legătura dintre telomeri și longevitate. Telomerii, acele structuri protectoare situate la capetele cromozomilor, au devenit subiectul multor studii recente care examinează procesul de îmbătrânire la nivel celular. Deși genetica are un impact semnificativ asupra duratei de viață, cercetătorii au descoperit că lungimea telomerilor este un indicator clar al sănătății și longevității unui individ.
Telomerii au rolul de a proteja ADN-ul în timpul diviziunii celulare, împiedicând degradarea acestuia. Pe măsură ce îmbătrânim, telomerii se scurtează progresiv, iar o lungime redusă a acestora este asociată cu un risc crescut de boli cronice și mortalitate prematură. În acest context, cercetările recente pun accent pe menținerea telomerilor la o lungime optimă, ca o cale de a prelungi viața.
Studiile recente arată că longevitatea nu depinde doar de factori genetici, ci și de modul în care acești telomeri sunt protejați de stilul nostru de viață. Alimentația sănătoasă, activitatea fizică și evitarea stresului contribuie la menținerea telomerilor, oferind astfel o speranță de viață mai lungă.
Profesorul Gabriel Prada a subliniat în mai multe rânduri importanța acestei cercetări: „În etapa următoare a acestui studiu (n.r. „Harta Longevității în România”) se va face o nouă evaluare și se vor urmări și alți factori. De exemplu, o serie de biomarkeri legați de îmbătrânire, de patologia persoanelor respective, de stilul de viață, de alimentație.”
Telomerii nu sunt singurul biomarker analizat. Proiectul își propune să investigheze și alți indicatori genetici și biologici, cum ar fi procesul de metilare a ADN-ului, pentru a oferi o imagine completă asupra îmbătrânirii la nivel celular. Acești markeri pot oferi indicii valoroase despre vârsta biologică a unei persoane, care poate diferi semnificativ de vârsta sa cronologică.
Rezultatele preliminare obținute din județul Vâlcea sugerează că longevitatea nu depinde doar de moștenirea genetică, ci și de modul în care stilul de viață influențează biomarkerii îmbătrânirii. Proiectul de cercetare „Harta Longevității în România” oferă o înțelegere mai profundă asupra proceselor de îmbătrânire și contribuie la dezvoltarea unor politici publice menite să sprijine un stil de viață activ și sănătos la vârste înaintate.