Locuri de poveste, în munții României: pe urmele haiducilor lui Șaptecai

Haiducii lui Șaptecai sunt personajele unei capodopere a cinematografiei românești din seria „Haiducii”, a cărei acțiune se petrece în zona Cheile Tătarului-Padina. Pe același traseu se poate vizita și Peștera Ialomiței, loc de pelerinaj pentru credincioșii creștini ortodocși. Mănăstirea Ialomiței a fost construită chiar la intrarea în cavernă și este un monument unic în lume. Drumul este accesibil și cu mașina, fiind asfaltat, între Lacul Bolboci și Padina.

Zona Cheile Ialomiței - Cheile Tătarului, unde s-au filmat multe scene din filmul „Haiducii lui Șaptecai”, este și o arie naturală cu o suprafață de 144,30 hectare, în extremitatea nord-estică a județului Dâmbovița, la limita cu județul Prahova, în Munții Bucegi. Este situată între platoul Padina și Lacul Bolboci, la 1.800 de metri altitudine. Rezervația naturală a fost declarată Arie protejată și este una dintre cele mai frumoase zone montane din România, cu multe cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase și peșteri, cele mai cunoscute fiind Peștera Ursului și Peștera Mică.

[GAL layout="2"]

Aria protejată Cheile Tătarului este inclusă în Parcul Natural Bucegi, în județul Dâmbovița. De această zonă sunt legate și foarte multe legende, inclusiv despre fenomene paranormale, care le eclipsează pe cele ale Clujului, din Pădurea Hoia-Baciu. Legenda spune că demult, aici veneau tătarii, dinspre Asia, atrași de frumusețea și bogăția locului. Într-una dintre campaniile lor, ajungând în Munții Bucegi, jefuitorii au văzut nişte pietre ciudate şi înfiorător de frumoase - Sfinxul şi Babele - și au fost atât de impresionați de aceste minuni ale naturii, încât ore în şir nu şi-au mai luat ochii de la stânci, de care au fost fermecaţi. La căderea întunericului, cerul albastru, în crepuscul, și stelele argintii au făcut ca tătarii să viseze, pentru prima dată în viaţa lor. Aici au simţit pentru prima dată adevărata bucurie a vieții. A doua zi, s-au urcat pe cai pentru a duce acasă vestea că au găsit Fericirea pe Pământ, în aceste locuri. Dar încă fermecați de frumusețea Bucegilor, plecând în grabă, tătarii şi-au pierdut cheile comorilor adunate în toată istoria lor de prădători, aici, la Cheile Tătarului. Legenda mai spune că, în zilele când norii se lasă peste munţi, se pot vedea şiruri lungi de oameni mici și negri care mişună de jur-împrejurul coamelor muntoase, lovindu-și capetele în mătănii, pe piatra rece. Sunt duhurile munţilor, în căutarea Cheilor Tătarului.

Cele mai frumoase trasee montane

De la Cheile Tătarului se merge spre Padina, trecând pe la Peștera Ialomiței, care a devenit un important punct de atracție. Zona a fost amenajată recent, de Consiliul Județean Dâmbovița. Gura peșterii are formă de semielipsă și se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 metri deasupra fundului văii. Chiar la intrare se află Mănăstirea Ialomiței, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorie a voievodului Țării Românești, Mihnea cel Rău - iar astăzi, prima sală a peșterii poartă numele de Mihnea Vodă.

Mănăstirea a ars de mai multe ori, dar acum este refăcută și își primește credincioșii sau vizitatorii curioși. Peștera se desfășoară pe un singur nivel, având o lungime de aproximativ 480 de metri, din care primii 400 de metri sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar”. Caverna este străbătută de un pârâu. Fecioarele zănatice, în carul de foc. Și de peșteră se leagă foarte multe legende. La izvoarele Ialomiţei se nevoiau sihaştrii încă din secolul al XV-lea. Peştera se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei, în localitatea Moroeni, judeţul Dâmboviţa, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomiţa, la o altitudine de 1.530 m.

Călugării de aici au povestit că au avut mai multe vedenii, printre cele mai înfricoșătoare fiind niște „fecioare zănatice, cu ochii sclipind de puteri magice” care dansau jocul ielelor, înfăşurate în văluri transparente şi cu clopoţei la picioare, care-i prind pe cei ce se încumetă în adâncul cavernei și-i plimbă în trăsuri de foc, pe deaspura munților.