În pădurile de pe crestele munților deasupra văii Luncanilor din Hunedoara, se ascund rămășițele mai multor așezări dacice. Acest ținut al cetăților dacice și-a păstrat înfățișarea nealterată de secole, iar localnicii vorbesc despre comorile prețioase ascunse aici.
La începutul secolului al XIX-lea, febra căutării comorilor a cuprins localnicii, ducând la descoperirea cetăților dacice din Munții Orăștiei. Vestea descoperirii unor comori prețioase din aur s-a răspândit rapid, atrăgând căutători în acest ținut greu accesibil.
În urmă cu un secol și jumătate, primii excursioniști au explorat cetatea dacică Piatra Roșie, peștera Cioclovina și vârful Țâfla de pe valea Luncanilor, unde se aflau comori arheologice și monumente naturale. Pe coamele dealurilor abrupte, gospodăriile izolate ale ciobanilor și pădurarilor din satele de munte Cioclovina, Urșici și Alunu erau greu de accesat.
Doar câțiva localnici cunoșteau potecile spre ruinele de pe muntele Piatra Roșie, bogat în antichități pe care sătenii le valorificau la târgurile din Orăștie. Peștera Cioclovina păstra cel mai mare zăcământ de guano-fosfat din Europa, exploatat încă de la începutul secolului trecut.
Cetatea dacică Piatra Roșie, aflată la circa 20 de kilometri de orașul Călan, pe un pisc roșiatic și prăpăstios, a fost descoperită la începutul secolului al XIX-lea și cercetată sporadic de oamenii de știință. Preotul Ioan Popovici a fost unul dintre primii români care au scris despre această cetate, publicând în 1887 un articol în "Telegraful Român”.
Popovici relata cum, în serile de vară, auzea despre ruina cetății Piatra Roșie și despre comorile descoperite acolo: monede, unelte și chiar un coif din fier. Însoțit de doi apropiați și ghidat de crâsnicul Tănase, preotul a pornit într-o călătorie pe valea Luncanilor, un ținut aproape inaccesibil.
"Încă este o gaură prin stâncă la vale și acolo e comoara cea mare"
Un bătrân din Cioclovina a povestit despre comorile ascunse de hoți într-o peșteră greu accesibilă, deasupra căreia se ridica un fag uriaș.
"Ei apoi au umblat și prin peșteră și și-au făcut acolo locuință de iarnă. Comorile ce le-au adunat ei încă le-au pus pe aci. Poate că sunt și în peștera de care vă vorbesc, dar cele mai multe sunt într-alt loc. Deasupra peșterii, uitați-vă tocmai colo sub piscul cela, încă este o gaură prin stâncă la vale și acolo e comoara cea mare.
Pe vremea hoților era un fag mare acolo, care se ridica până în dreptul găurii aceleia și din vârful fagului până la gaură și au făcut ei punte, pe care mergeau acolo, căci altcum puiu de om nu se poate sui acolo. Când au văzut hoții că nu mai pot trăi pe aci, s-a suit unul și a băgat toate comorile în gaura aceea, iară după ce s-a pogorât jos a dat foc fagului, ca nimeni se nu poată afla comorile lor”, a spus bărbatul, potrivit adevarul.ro.