Oamenii, dacă mai aveau o licărire în ochi, pe stradă, acum nu o mai au deloc. Dacă ar fi o logică în toată chestia asta, oamenii ar înţelege, dar nu există nicio logică. Şi atât timp cât nu există nicio logică... Te uiţi în ochii oamenilor şi e gol. Oamenii nu mai văd speranţa.
Comunicarea nu există. Există ordine. S-a dat ordin. Şi pentru că există ordin, oamenii s-au săturat de ordine şi nu mai văd.
Lipsa de comunicare, incertitudinea sunt probleme. Nu poţi să ieşit toată ziua să zici că tineretul este răspândac, copiii nu se duc la grădiniţă că duc virusul de acasă, oamenii care nu poartă mască. Există tot timpul un ţap ispăşitor pe care să îl găsească.
Şi ţapul ispăşitor, în toată această situaţie, de când a început, este doar lumea. Şi atunci ce facem?
Trăirea falsă este mult mai grea decât trăirea sentimentului neplăcut
Oricum nu avem cum să fugim de această situaţie. Toată lumea trece prin durere, haos, necunoaştere, neştiinţă. Şi toată această chestie trebuie să ştim să o trăim. Că dacă o trăim fals, nu am făcut nimic.
Să facem loc durerii, să trăim durerea pentru că asta este, o trăim oricum. Important este atunci când avem aceste probleme să cerem ajutor. Trăirea falsă este mult mai grea decât trăirea sentimentului neplăcut.
Trebuie să acceptăm aceste neplăceri, frustrări. Nu trebuie să îţi fie ruşine să ceri ajutorul. Sunt sigură că nu există familie care să nu fi fost atinsă de nimic în această perioadă.
Trebuie să ne bucurăm de micile bucurii. Să nu uităm să ne îmbrăţişăm, să îi îmbrăţişăm pe cei dragi. Avem tendinţa, dacă nu mai îmbrăţişăm pe nimeni să nu îi mai îmbrăţişăm nici pe cei dragi de lângă noi. Avem tendinţa să ne izolăm.
Să ne găsim un prieten de îmbrăţişări. Dacă îl avem e foarte bine, dacă nu îl avem, să îl găsim.
Trebuie să aducem lucruri noi în viaţa noastră
Trebuie să avem curajul să renunţăm la lucruri care nu ne aparţin, să aducem lucruri în viaţa noastră lucruri pe care nu le făceam niciodată. Pentru că noi suntem pictorii vieţii noastre. Ne alegem pânza, ne alegem culorile.
Eu în loc să iau telefonul la ucis de shopping, eu prefer să mă urc în maşină şi să mă duc la un atelier, unde mă îmbrac, îmi fac rochiile pentru emisiuni. Am încercat să fac comandă pe internet şi am primit ceva greşit. În loc să susţin marfa chinezească vândută pe toate site-urile, prefer să mă duc să susţin un întreprinzător de la noi.
Toate aceste lucruri se fac pentru că trebuie să îi ajuţi pe ceilalţi. Pentru că oricum o faci. Dar dacă tot o fac, pot să o fac să îmi facă şi plăcere şi să fac şi un bine.
Trebuie să prioritizăm relaţia cu noi înşine. Să prioritizăm timpul. Nu există să nu putem să ieşim dintr-o situaţie. Atunci când este o situaţie şi ţii cu dinţii de ea, nu se mişcă. Când ai lăsat-o din mâini, îţi dai seama ce uşor era. Trebuie să ne dăm seama de acele momente când nu e momentul.
Există multe momente când nu e momentul. Sunt lucruri care e posibil să nu ni se întâmple niciodată, dar asta nu înseamnă să renunţăm la visuri. Dar nici nu ţinem morţiş.