Mănăstirea Moisei, cel mai vechi lăcaş din cult din Maramureş, adună anual zeci de mii de pelerini din zonă. Este deja o tradiţie pentru locuitorii zonei să se adune „acasă” de Sfântă Marie Mare şi să să întâlnească la Moisei. Lăcaşul de cult însă ascunde una dintre cele mai frumoase legende ale zonei maramureşului istoric, scrie Vocea Transilvaniei.
OAMENII LOCULUI SPUN CĂ MĂNĂSTIREA A FOST ÎNTEMEIATĂ DE DOI SOŢI ÎNSTĂRIȚI, CARE AU CREZUT CĂ FIUL LOR A MURIT.
Aceştia au auzit într-o zi de muncă, tocmai din străfundurile pământului, sunetul unui clopot. Locul este sfânt, şi-au spus cei doi. Şi e tocmai bun pentru o mănăstire în memoria copilului. Aceasta este povestea mănăstirii maramureşene Moisei, un aşezământ religios cu o istorie de peste 400 de ani.
Aşezată la poalele Pietrosului şi străjuită de dealuri, Mănăstirea Moisei se află într-un loc de o frumuseţe rară. Liniştea care cuprinde lăcaşul de cult cere o poveste, pe care călugării mănăstirii o spun tuturor celor care le trec pragul.
TOTUL ÎNCEPE ÎN 1599, ATUNCI CÂND CĂLUGĂRUL IOSIF, AL CĂRUI NUME DĂINUIE ŞI AZI PE UN PERETE, A RIDICAT AICI O BISERICĂ DE LEMN.
Pământul fusese dăruit călugărilor de pe Muntele Măgura de o familie înstărită din Moisei. Grigor, fiul familiei, trimis în Bucovina în căutarea unei neveste, murise, credeau părinţii, pe drum.
„Într-o zi de vară, când lucrau la lucrul câmpului, mai cu seamă la adunatului fânului, s-au odihnit împreună cu slujitorii, cu slugile lor, la umbra unui brad şi în momentul când se odihneau au auzit din pământ un sunet de clopot”,a povestit arhimandritul Teofil Pop, stareţul Mănăstirii Moisei.
PĂRINŢII AU ÎNŢELES CĂ PE ACEL LOC TREBUIE SĂ RIDICE UN LĂCAŞ DE CULT ÎN MEMORIA FIULUI.
Au construit biserica, iar bradul sub care se odihniseră a fost tăiat şi folosit ca picior al Sfintei Mese, care este şi astăzi în biserică.