Incursiunea ucraineană din interiorul Rusiei putea părea cândva de neconceput, la fel ca rebeliunea și marșul lui Evgheni Prigojin spre Moscova, scrie Politico. În urmă cu un an, avionul în care se afla Evgheni Prigojin exploda în aer, provocând moartea instantanee a tuturor celor aflați la bord. Greșeala fatală a liderului Wagner fusese făcută cu două luni înainte, când așa-zisul „bucătar al lui Putin” ordonase un marș spre Kremlin într-o încercare de a-și arăta puterea în fața armatei ruse, cu care avea o rivalitate intensă. Putin nu a putut tolera această umilință.
Deși tentativa de lovitură de stat a lui Prigojin a eșuat, rușii au văzut pentru prima oară ceva ce părea inimaginabil – o provocare serioasă la adresa puterii totale a lui Vladimir Putin și anturajului său.
Un an mai târziu, Putin și Kremlinul au în față o nouă umilință majoră și încă un eveniment care ar fi putut părea inimaginabil înainte – în Kursk, armata ucraineană a pătruns în Rusia, prima armată străină care intră pe teritoriu rus de la Al Doilea Război Mondial încoace. Peste 130.000 de ruși au fost forțați să fugă din calea incursunii ucrainene.
„Există o senzație generală de confuzie. Confuzia poate deveni panică în orice moment”, spune Vladimir, un locuitor din Kursk care a vorbit pentru Politico sub rezerva anonimatului.
Deși este mult prea devreme să ne dăm seama cum va evolua situația din Kursk, incursiunea – la fel ca tentativa de rebeliune a lui Prigojin – a dat peste cap promisiunile făcute de regimul Putin rușilor că războiul din Ucraina nu-i va afecta direct.
În ambele cazuri, realitatea a expus minciunea regimului de la Kremlin conform căreia Putin este în control total. Totuși, consecințele petru Putin ar putea să nu fie atât de imediate pe cât s-ar aștepta unii.
Nu vom putea ști niciodată cât de mult susțineau rușii revolta lui Prigojin sau cât de mult ar fi susținut-o dacă mercenarul nu o întrerupea abrupt. Totuși, mesajul său că regimul conduce Rusia spre dezastru s-a bucurat de o acceptare generală.
Pe atunci, locuitorii din orașul sudic Rostov pe Don s-au grăbit să-l întâlnească pe Prigojin și pe oamenii săi drept eroi. În mod dureros pentru Kremlin, unii dintre propagandiștii cheie și dintre personajele politice importante din cercul lui Putin au tăcut mâlc cât Prigojin era încă pe val și se apropia de Moscova. De asemenea, reacția agențiilor de ordine a fost suspicios de întârziată.
De-a lungul anului care a trecut de atunci, Kremlinul a încercat să ia măsuri de a-și restabili controlul incontestabil.
Epurările la scară largă de la ministerul apărării rus par să fie menite să-i împăciuiască până la un punct pe ultranaționaliștii de teapa lui Prigojin care-i împărtășeau acestuia disprețul pentru conducerea armatei. De asemenea, Kremlinul a încercat și să impună disciplina și frica printre cei care s-ar gândi că ar putea repeta cascadoria lui Prigojin.
Șoigu, principalul adversar intern al lui Prigojin, a fost mutat la Consiliul de Securitate. Alții, mai puțin norocoși, au ajuns să fie arestați într-o anchetă-spectacol de corupție în vechiul stil sovietic.
Noul șef al apărării ruse, Andrei Belousov, e un tehnocrat despre care analiștii spun că nu are nici charismă dar nici „spatele” necesar să devină o amenințare politică sau militară pentru dictatorul rus.
Astfel, Putin are acum un control mult mai strâns asupra armatei. Între timp, escaladarea războiului din Ucraina a activat și mai mult mașinăria de propagandă rusească. Mesajul că amenințarea devine tot mai mare pentru statul agresor e menit să-i convingă pe ruși să fie alături de Putin.
Kremlinul încearcă să șteargă amintirea rebeliunii lui Prigojin
„Prigojin a avut o contribuție considerabilă în lupta împotriva naționaliștilor ucraineni. Dar în perioade de conflict, șeful unei grupări mercenare nu are dreptul să comită un astfel de act”, spunea Vladimir Geabarov, senator rus, vineri, despte rebeliunea întreruptă a lui Prigojin.
Cu excepția citării acestuia, majoritatea organizațiilor de presă rusești au ignorat complet aniversarea morții lui Prigojin – un efort generalizat al Kremlinului de a șterge numele acestuia din memoria imediată.
Unii ruși nu l-au uitat, însă, pe sângerosul lider mercenar – vineri, un număr mare de ruși au venit cu flori și lumânări la mormântul său din Sankt Petersburg. Pentru regimul criminal de azi din Rusia, un astfel de gest poate fi văzut ca o sfidare.
Tot vineri, mai mulți bloggeri ruși au revenit cu o mai veche teorie a conspirației care susține că Prigojin e încă în viață.
Tentativa de lovitură de stat a lui Prigojin a arătat că regimul dictatorial al lui Putin este doar un uriaș pe picioare de lut – când au fost chemați să apere sistemul criminal al dictatorului, rușii au reacționat cu pasivitate și dezinteres.
Oricât de puternic ar părea controlul Kremlinului, episodul Prigojin a fost „o pată rușinoasă pe biografia lui Putin și i-a afectat profund imaginea”, este de părere analistul politic Abbas Galiamov.
El spune că deși alte lucruri sunt acum în atenția rușilor, iar acțiunile lui Prigojin par să fi fost uitate, „când va veni vremea, ei își vor aminti”.