România anilor ’80 este caracterizată de un fenomen paradoxal. Profund lovită de valurile crizei, România acumula în 1981 o datorie externă de 11,3 miliarde de dolari, determinându-l pe Ceauşescu să plătească datoria externă.
Acordul cu FMI obliga România să-şi reducă importurile, să mărească preţurile la benzină, motorină, gaze naturale şi să reducă deficitul balanţei comerciale. Consumul intern devine afectat, iar grosul produselor economiei socialiste era băgat la export, pentru a acoperi cât mai repede datoria externă a țării.
Bancurile vremii se spuneau doar la ureche de teamă ochilor vigilenţi şi ascunşi ai Securităţii. Exista şi o glumă care circula prin căminele studenţeşti: Ochii care nu se văd se uită... se uită... se uită (aluzie la informatorii, , invizibili” ai Securităţii).
Continuarea, pe Historia.ro.