Un mecanic de tren a sărit din mers și a provocat o criză care a afectat mii de pasageri, în Franța
Publicat acum 4 ore si 15 minute
Mama lui Kirei a murit când ea era copil. Tatăl ei, Evhen Obedinsky, fost căpitan al echipei naționale de polo pe apă a Ucrainei, a fost împușcat și ucis în timp ce forțele rusești își croiau drum în Mariupol, în 17 martie.
Câteva zile mai târziu, Kira și prietena tatălui ei au încercat să fugă din oraș pe jos, alături de vecini, însă, după ce a fost rănită de explozia unei mine antipersonal, Kira a fost transportată la un spital din regiunea Donețk, care este controlată de separatiștii susținuți de Moscova.
Acum, bunicul Kirei, Oleksander, se teme că nu o va mai vedea niciodată. El a declarat că un oficial al guvernului separatist din Donețk l-a sunat și l-a invitat să călătorească acolo pentru a o revendica, ceea ce este imposibil din cauza războiului. El spune că a vorbit cu reprezentanții spitalului care i-au spus că Kira va fi trimisă în cele din urmă la un orfelinat din Rusia.
Guvernul rus a declarat că a ajutat la mutarea a cel puțin 60.000 de ucraineni în siguranță peste granița rusă. Guvernul ucrainean a declarat că aproximativ 40.000 de persoane au fost relocate împotriva voinței lor, descriind acest lucru drept răpire și deportare forțată.
Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați a declarat că peste 433.000 de refugiați ucraineni au ajuns în Rusia de la 24 februarie, când forțele rusești au invadat Ucraina, notează Mediafax.
Oleksander a declarat că rușii i-au luat și documentele Kirwi și au spus că i se vor furniza unele noi în Rusia.
Presa rusă, care a minimalizat în mod repetat brutalitatea conflictului din Ucraina, a prezentat o înregistrare video în care Kira vorbește fericită despre faptul că uneori i se permite să își sune bunicul.
Aceasta este o „dovadă” că nu a fost răpită, potrivit unui prezentator de televiziune rus, care a catalogat afirmația drept un alt „fake-news ucrainean”.
Între timp, Oleksander a primit un mesaj audio de la Kira care îi spune să nu plângă, dar tânăra care și-a pierdut familia, libertatea și casa în războiu nu-și poate opri propriile lacrimi.
„Nu te-am văzut de atât de mult timp”, spune ea. „Îmi vine să plâng”.