Kihnu, ultima comunitate matriarhală din Europa unde femeile iau toate deciziile

De secole, aici femeile sunt adevăraţii „gardieni ai comunităţii“, în timp ce bărbaţii sunt plecaţi pe mare, la pescuit, cu lunile. În 2008, UNESCO a declarat acest teritoriu cu 500 de locuitori „patrimoniu intangibil“.

Particularitatea acestui loc este că aici întâlneşti, în cea mai mare parte a anului, doar femei, dacă îi excludem pe cei câţiva băieţi.

Ele se ocupă de tot, de la muncile agricole şi gospodăreşti la creşterea copiilor şi păstrarea tradiţiilor, politică, administraţie, comerţ. Marile decizii se iau în jurul unei ceşti de ceai.

Aici nu-i vine nimănui ideea de a contesta autoritatea feminină

Când se întorc de pe mare, bărbaţii recunosc că fără ele viaţa este imposibilă.

„Totuşi, salariile bărbaţilor asigură baza noastră economică“, spune Mare Matas, liderul acestei comunităţi.

Ea este şi membră în Parlamentul estonian, apărând tradiţiile şi meseriile locale, în capitala Tallin. Faptul că insula este încă un exemplu unic al unei societăţi matriarhale se datorează izolării sale şi locuitorilor săi care au rămas fideli obiceiurilor ancestrale.

De trei ori pe săptămână se întruneşte un comitet al celor mai influente femei de pe insulă, într-o clădire centrală situată în faţa pitoreştii biserici ortodoxe.

În jurul orei 17.00, în faţa unei ceşti de ceia aburinde, femeile iau decizii importante pentru comunitate. De exemplu, păstrarea a şase ore de săptămână pentru predarea dialectului local în şcoala primară sau obligaţia fetelor tinere de a învăţa să coasă şi să ţeasă. 

Tribul se închină și venerează o zeitate care, potrivit legendelor, ar fi creat mai întâi femeia și apoi bărbatul, doar ca ajutor pentru ea

De-a lungul timpului, guvernul de la Beijing a încercat să distrugă acest trib, tocmai din cauza modului de viață și a doctrinei feminine pe care o promovează, însă nu au reușit acest lucru.

Ulterior, chinezii au observat potenţialul turistic al tribului, și au sperat că prin contactul acestuia cu lumea exterioară, în timp, aceste tradiții și practici de marginalizare a bărbatului vor dispărea, însă până în prezent acest lucru nu s-a petrecut.