Jurnalistul Ion Cristoiu îl acuză pe Klaus Iohannis de comoditate: „De aceea n-a mustrat Guvernul măcar o dată”

„Documentîndu-mă în vederea unei tablete despre Dana Budeanu (nici despre Hortensia Papadat-Bengescu nu m-am ocupat atît!), am dat în ultimul Verdict de pe ştiripesurse peste un gînd despre prezenţa lui Klaus Iohannis la lansarea Planului cincinal al PNL. Şi anume că prin această participare (chiar dacă uşor nervoasă, deoarece Klaus Iohannis nu rezistă să asculte alţi vorbitori de cît el mai mult de cinci minute) preşedintele şi-a asumat afacerile cu măşti prin care, indiscutabil Guvernarea PNL de pînă acum va rămîne în istoria României.

Dana Budeanu are dreptate referitor la complicitatea involuntară a preşedintelui la afacerile putrede ale Guvernului liberal din vremea Crizei Sanitare. În alte ţări, Franţa, de exemplu, preşedintele s-a păstrat departe de politica premierului în Pandemie, tocmai pentru a nu trece drept complice la miş-maş-urile guvernului. La noi, Klaus Iohannis a lăudat zilnic Guvernul Orban pentru măreţele succese obţinute în Criză. Chiar şi pe iarba de la Clubul Diplomaţilor el a reiterat teza unei administrări unice în lume a Pandemiei de către Guvernul Orban. Şi dacă se va dovedi mai devreme sau mai tîrziu că în timp ce poporul era arestat la domiciliu sau internat cu forţa în spitale, pentru a da posibilitatea unei veritabile jefuiri a bugetului CNas, clientela mafiotă a Guvernului s-a îmbogăţit pe seama măştilor contrafăcute şi a echipamentului care nici măcar n-a existat? Va sări Klaus Iohannis în ajutorul Guvernului? Sau poate nu va fi nevoie de aşa, deoarece asumarea de către Klaus Iohannis a administrării Pandemiei de către Guvern e un semnal transmis DNA, DIICOT şi Parchetului General să nu cumva să se atingă de demnitarii PNL, deoarece Ei sînt cu mine, vorba aia.

Eu cred însă că laudele aduse iar şi iar Guvernului pentru gestionarea Pandemiei ţin de un aspect mai larg al poziţiei lui Klaus Iohannis faţă de Guvern.

Istoria postdecembristă ne arată că toţi preşedinţii au simţit nevoia la un moment dat să iasă în public şi să facă cu degetul Guvernului, dacă nu chiar să-l tragă de urechi. Ion Iliescu a făcut asta cu Guvernul Năstase. Emil Constantinescu a mustrat din cînd în cînd Guvernul CDR. De Traian Băsescu nu mai vorbesc. Guvernul Boc a fost ţinta multor mustrări venite de la Cotroceni. Inutil să demonstrez de ce o asemenea detaşare faţă de Guvern, chiar şi cînd, dacă nu chiar mai ales, cînd Guvernul e de tip Guvernul Meu pentru preşedinte, derivă din legile politicii. Şi dacă premierul ţi-ar fi frate n-ai cum tu, preşedinte, să lucrezi în locul lui. Prin urmare între premier şi preşedinte va fi totdeauna o distanţă de apreciere. Nu, nu e vorba de aşa numita ceartă între palate, ci de impresia lăsată Poporului că Preşedintele e supervizorul Guvernului şi nu agentul publicitar al acestuia.

Între preşedinţii postdecembrişti Klaus Iohannis face excepţie.

Guvernul Meu 2, cum i se spune Guvernului Orban, se află la Palatul Victoria de mai mult de jumătate de an. A fost o guvernare dezastruoasă, care a reuşit să compromită Guvernarea de Dreapta în doar şapte luni mai mult decît a reuşit CDR s-o compromită în patru ani. Deciziile împiedicate, amatorismul majorităţii demnitarilor, ridicolul comunicării din partea unor demnitari, promovarea în funcţii a camarilei de mîna a doua a PNL, afacerile de corupţie desfăşurate pe faţă, în chip ostentativ, dar mai ales proasta administrare a ţării, au făcut din Guvernul Orban unul dintre cele mai proaste din postdecembrism. Cu toate acestea preşedintele n-a ieşit o dată, o singură dată măcar, în public, pentru a mustra fie şi amical Guvernul. Nici cînd ziariştii i-au ridicat mingea la fileu la conferinţele de presă preşedintele n-a avut o obiecţie faţă de Guvernul Meu 2. Şi au fost zeci de situaţii în care opinia publică a aşteptat poziţia preşedintelui faţă de o năzbîtie a membrilor Guvernului. Klaus Iohannis nu numai că n-a avut faţă de greşelile Guvernului nici măcar o ridicare de sprîncene, dar mai mult s-a manifestat, timp de peste o jumătate de an, drept un fan activ al Guvernului. De criticat a criticat PSD-ul!

Cum se explică asta?

Prin teama de a nu crea imaginea unui conflict între Palate nu cred că s-ar explica. Nu e vorba de o critică duşmănoasă, ci de una numită de comunişti tovărăşească.

Explicaţia stă în spaima lui Klaus Iohannis faţă de Ludovic Orban. Şi nu pentru că Ludovic Orban ar fi şi el preferatul vreunei cancelarii, ci pentru că Ludovic Orban are în spate PNL. Spre deosebire de Ion Iliescu, de Emil Constantinescu şi de Traian Băsescu Klaus Iohannis a fost paraşutat în partidul de Guvernămînt. El n-a construit PNL, aşa cum a făcut-o Ion Iliescu cu PDSR, n-a lucrat cu PNL aşa cum a lucrat ani întregi cu CDR Emil Constantinescu, n-a condus PNL aşa cum a condus Traian Băsescu PDL. Prin urmare, în cazul unui divorţ între preşedinte şi premier PNL l-ar urma automat pe premier. Şi dacă Ludovic Orban s-ar simţi duşmănit public de Klaus Iohannis, avînd în vedere relaţiile sale transpartinice cu toţi liderii, spre deosebire de preşedinte, care în afară de amicii de pe vremuri de la Sibiu, n-are nici un apropiat în politică, n-ar fi exclus o suspendare a lui Klaus Iohannis chiar de către PNL. Fireşte, un Traian Băsescu nu s-ar fi lăsat şantajat de acest gînd. Nici Klaus Iohannis nu se lasă. Numai că el e comod. Şi gîndul unei bătălii cu Guvernul, cu PNL, bătălie care i-ar luat timp şi energie, îl sperie. De ce să se bată el cu Guvernul cînd o poate duce aşa, comod, încă patru ani?”, scrie Ion Cristoiu pe blogul său.