A X-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Los Angeles, California, în Statele Unite ale Americii, în perioada 30 iulie - 14 august 1932. Niciun alt oraș nu a mai candidat pentru a fi gazda acestor Jocuri Olimpice, transmite Agerpres.
Spre deosebire de edițiile precedente, care s-au desfășurat pe perioade mai lungi, aceasta a fost prima ediție când eșalonarea întrecerilor s-a făcut pe un termen foarte scurt, de doar două săptămâni. Din acest motiv, întrecerile au fost foarte condensate, primele probe având loc de la ora șase dimineața.
Stadionul Olimpic Memorial Coliseum, construit în 1920, a fost supraetajat și adus la 105.000 de locuri, special pentru acest eveniment. De asemenea, stadionul de fotbal de la Pasadena a fost transformat în velodrom, cu 85.000 de locuri. Fotbalul, sport puțin cunoscut în SUA, nu a fost inclus în program.
Ceremonia de deschidere a fost oficiată de vicepreședintele american, Charles Curtis. La această ediție, a avut loc pentru prima dată câte o ceremonie de premiere imediat după desfășurarea probei sportive și nu la ceremonia de închidere. Tot în premieră, s-au intonat imnurile țărilor din care erau învingătorii și au fost înălțate steagurile acestora. A fost introdusă cronometrarea oficială la atletism, precum și fotografiile la sosire. Numărul concurenților pentru fiecare țară în probele individuale a fost limitat la trei.
Din cauza depărtării și a costurilor mari de deplasare, au fost mai puțini participanți decât la Jocurile din 1928. Au luat parte 1.332 de sportivi, dintre care 126 de femei și 1.206 bărbați, din 37 de țări. Întrecerile au cuprins 117 probe din 14 sporturi: atletism, canotaj, box, ciclism, scrimă, gimnastică, haltere, hochei, lupte, natație, pentatlon modern, echitație, tir și yachting. În premieră, bărbații sportivi au fost găzduiți de Satul Olimpic, localizat în Baldwin Hills, în timp ce femeile au fost cazate la un hotel de lux.
La această ediție, atletismul s-a aflat pe ''teren propriu''. Cu toate acestea, atleții americani nu au reușit să se impună la săritura în înălțime, probă pe care o câștigaseră la toate edițiile precedente. Aceeași situație s-a înregistrat și la cursa de 400 m garduri. O puternică impresie au produs victoriile alergătorilor americani Eddie Tolan (100 m și 200 m), a polisportivei Mildred Didrikson (18 ani, 80 m garduri și suliță) și a lui William Carr, care venea după accidente grave la ambele picioare, învingător la 400 m, dar și succesele polonezului Janusz Kusocinski (10.000 m) și ale fondiștilor finlandezi.
Întrecerile masculine de înot au confirmat ascensiunea începută la ediția precedentă a Olimpiadei de înotătorii japonezi. Astfel, înotătorul japonez de 14 ani, Kusuo Kitamura, a câștigat titlul la 1.500 m liber, devenind cel mai tânăr medaliat olimpic într-o probă individuală. Probele feminine, însă, au fost dominate de americani și de australieni. La înot feminin, Helene Madison (SUA) a câștigat trei medalii de aur, la 100 m liber, cu echipa la ștafetă 4x100 m liber și la 400 m. La canotaj s-au impus SUA și Anglia, la ciclism și scrimă — sportivii din Italia, Franța și Ungaria, la box — SUA și Argentina, la lupte — Suedia, SUA și Finlanda, iar la haltere — Franța. Întrecerile de gimnastică au fost dominate de reprezentanții SUA, Italiei și Ungariei.
În clasamentul pe medalii, sportivii din SUA au ocupat primul loc, cu 41 de medalii de aur, 32 de argint și 30 de bronz, pe locul al doilea situându-se cei din Italia, cu 12 medalii de aur, 12 de argint și 12 de bronz, iar pe locul al treilea sportivii din Franța, cu 10 medalii de aur, 5 de argint și 4 de bronz.
România nu a avut reprezentanți la această Olimpiadă.