A IV-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfășurat la Londra, în perioada 13 iulie-31 octombrie 1908. Organizarea Olimpiadei fusese atribuită, inițial, Romei, însă în 1906 a erupt vulcanul Vezuviu, ceea ce le-a determinat pe autoritățile italiene să renunțe la întrecerile sportive, scrie Agerpres.
Având în vedere faptul că autoritățile grecești insistau ca Jocurile Olimpice să aibă loc numai pe pământ grecesc, la fel ca în antichitate, Comitetul Olimpic Internațional a aprobat organizarea, la Atena, în 1906, a unei ediții jubiliare, pentru a sărbători împlinirea a 10 ani de la reluarea Jocurilor Olimpice. Ulterior însă, Comitetul Olimpic Internațional a redus această competiție la statutul de întrecere sportivă, luând o decizie finală de a respecta ciclul olimpic de patru ani. Prin urmare, Olimpiada de la Londra a devenit cea de-a IV-a ediție, și nu cea de-a V-a.
Jocurile olimpice de la Londra au beneficiat de o organizare indiscutabil mai bună decât cea a edițiilor precedente. Special pentru acest eveniment a fost construit, într-un timp foarte scurt, Stadionul White City, cu o capacitate de 68.000 de locuri și bazin de înot.
Ceremonia a fost deschisă de regele Eduard al VII-lea. Organizatorii britanici au preluat un element important introdus de greci, în 1906, care a rămas specific Jocurilor Olimpice: defilarea delegațiilor purtând steagurile țărilor pe care le reprezintă. Cu toate acestea, au apărut și câteva conflicte. Finlandezii, care urmau să defileze sub drapelul rusesc, deoarece Marele Ducat al Finlandei era parte a Imperiului Rus, au preferat să pășească pe White City Stadium fără să aibă vreun steag. Sportivii irlandezi au fost obligați să concureze sub drapel britanic, mulți dintre ei preferând să se retragă. Suedia și SUA au avut și ele probleme legate de arborarea steagului pe stadion, la ceremonia de deschidere.
La cea de-a IV-a ediție a Jocurilor Olimpice, au participat 2008 sportivi, dintre care 37 de femei, din 22 de țări, care s-au întrecut în 21 de discipline, precum: atletism, canotaj, box, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, hochei, jeu de paume (precursor al tenisului de câmp), lacrosse, lupte, tir cu frânghia, sporturi acvatice cu motor, natație, polo, rackets, rugby, tenis, tir, tir cu arcul și yachting.
Distanța probei de maraton a fost stabilită la 42,195 km, distanță oficializată abia în 1924. Linia de start a fost mutată cu 195 de metri, pentru a permite familiei regale o bună perspectivă, deoarece startul s-a dat de la Castelul Windsor. Tot în jurul cursei de maraton s-a petrecut și unul dintre momentele memorabile ale ediției din 1908. Italianul Dorando Pietri, primul care a intrat pe stadion, a căzut de câteva ori și, derutat, a început să alerge în direcția greșită. Doi oficiali l-au ajutat să treacă linia de sosire. Americanul Hayes, situat pe locul doi, a făcut contestație, fiind declarat campion olimpic, iar Pietri a fost descalificat. Cu toate acestea, Regina Alexandra a considerat că italianul nu a fost direct responsabil pentru descalificarea sa și i-a oferit o cupă de consolare.
Finala probei atletice de 400 m a fost repetată din cauza unui incident. În semn de protest față de această decizie, atleții americani s-au retras din competiție, britanicul Halswelle alergând singur în finala repetată. Este singura finală cu un singur participant, în toată istoria Jocurilor Olimpice.
La natație, s-au remarcat sportivii englezi, mai ales Henry Taylor, triplu campion olimpic la această ediție a Jocurilor Olimpice, supranumit de presa vremii "steaua întrecerilor". Arcașii William și Charlotte Dod au reușit o premieră, fiind primii frate și soră medaliați la Jocurile Olimpice. Oscar Swahn, 60 de ani, a devenit cel mai vârstnic participant la JO care a câștigat o medalie de aur, la tir. Americanul Ray Ewry a câștigat săritura în înălțime și cea în lungime pentru a treia oară, devenind singura persoană din istoria Olimpiadei care a câștigat opt medalii de aur la întreceri individuale.
Reprezentanții țării gazdă au obținut cel mai mare număr de medalii, asigurându-și locul I în clasamentul pe națiuni, cu 56 de medalii de aur, 51 de argint și 38 de bronz. Au urmat Statele Unite ale Americii pe locul al II-lea, cu 23 de medalii de aur, 12 de argint și 12 de bronz și Suedia, pe locul al III-lea, cu 8 medalii de aur, 6 de argint și 11 de bronz. România nu a participat la Jocurile Olimpice din 1908, în schimb poate fi remarcată obținerea primei medalii olimpice de către un sportiv român, atletul Ștefan Somodi din Cluj, care a obținut medalia de argint la săritura în înălțime, concurând sub drapelul Ungariei, deoarece Transilvania era în acel moment parte a Imperiului Austro-Ungar.
Ediția din 1908 a Jocurilor Olimpice, organizată la Londra, s-a remarcat printr-o serie de reușite, cum ar fi stabilirea în scris a unor regulamente pentru fiecare sport în parte, precum și selecția atentă a arbitrilor, introducerea unor elemente inedite, precum aruncarea discului, care s-a efectuat atât prin procedeul ''elen'', de pe loc, cât și prin cel ''modern'', cu pirueta. S-a folosit, pentru prima dată, prăjina de bambus și a fost introdusă o probă nouă — aruncarea suliței. Tot în 1908 s-a născut și crezul olimpic: ''Este mai important să participi, nu să câștigi'', rostit de un episcop din Pennsylvania în timpul slujbei ce a avut loc înaintea deschiderii oficiale a Olimpiadei.
Sursă: Agerpres