Inscripția antică pierdută de la Aslan Kaya a fost, în sfârșit, descifrată: Cine este „Mama Zeilor” la care face referire
Publicat acum 3 ore si 40 minute
De multe decenii, istoricii și arheologii dezbat modul în care piramidele uriașe din Egipt au fost construite în urmă cu peste 4.000 de ani.
O nouă teorie susține că blocurile imense de piatră din componența construcțiilor au fost ridicate cu un dispozitiv hidraulic, cu mult înainte ca astfel de mecanisme să fie teoretizate și proiectate în epocile moderne, semnalează CNN.
În secolul XXVII, anul 2760 înainte de Hristos, egiptenii au ridicat o piramidă în trepte pentru faraonul Djoser.
Este considerată cea mai veche astfel de construcție egipteană și a fost ridicată după indicațiile arhitectului antic Imhotep.
La momentul respectiv, era cea mai înaltă structură a timpului său, măsurând pe verticală circa 62 de metri.
"Multe articole analizează construcția piramidelor și invocă elemente concrete, dar majoritatea se concentrează, de obicei, pe piramidele mai recente, mai bine documentate și mai mici din Regatul Mijlociu și Noul Regat, în anii 1980 - 1075 înainte de Hristos. Constructorii acestora din urmă ar fi putut recurge la rampe, macarale, trolii, ascensoare cu pârghie, pivoți sau la o combinație a acestor mecanisme", spune dr. Xavier Landreau, CEO al Paleotehnic, un institutului de cercetare din Paris și autor principal al unui nou studiu publicat în revista PLOS One.
"Dar cum rămâne cu piramidele Vechiului Regat, din 2675 - 2130 î.Hr., care sunt mult mai mari? Dacă forța umană și rampele pot fi soluții de construcție pentru structurile mici, este posibil ca alte tehnici să fi fost utilizate pentru piramidele mari", a adăugat el.
Folosind o abordare interdisciplinară, noul studiu este primul care face referire la un sistem compatibil cu arhitectura internă a Piramidei în trepte a lui Djoser.
Studiu: "Liftul hidraulic" de la Piramida în trepte a lui Djoser ar fi fost creat pe vremea când Sahara era verde
Potrivit autorilor, un sistem complex, bazat pe resurse locale, ar fi permis construirea unui lift alimentat cu apă în puțul vertical intern al piramidei. Un element plutitor ar fi ridicat pietrele grele până la mijlocul structurii.
Analizând datele disponibile, inclusiv paleoclimatologia și datele arheologice, echipa care a elaborat noul studiu a sugerat că, în antichitate, apa râurilor curgea din vestul platoului Saqqara într-un sistem de șanțuri și tuneluri adânci care înconjurau Piramida lui Djoser.
Apa din aceste aducțiuni ar fi intrat în Gisr el-Mudir, o structură dreptunghiulară masivă din calcar, de 650 de metri pe 350 de metri. Aceasta ar fi acționat ca un baraj care reține și controlează fluxul lichid provenit din inundații și ar fi filtrat sedimentele și murdăria, pentru a nu bloca căile de trecere.
Un astfel de sistem nu ar fi fost util doar în timpul inundațiilor. El ar fi asigurat cantitatea și calitatea adecvată a apei pentru consum și irigații, dar și pentru transport și construcții, estimează dr. Guillaume Piton, co-autor al studiului citat de CNN.
Savanții au arătat, pe baza unor cercetări anterioare, că în deșertul Sahara precipitațiile erau, acum mii de ani, mult mai frecvente decât în prezent. Pe atunci, peisajul local era tipic savanei.
Ar fi putut exista, prin urmare, suficientă apă pentru a susține un sistem precum ascensorul hidraulic, crede dr. Judith Bunbury, geo-arheolog la Universitatea Cambridge din Londra, care nu a fost implicată în noul studiu.
Ea a menționat că arheologii au identificat jgheaburi pentru apa de ploaie, utilizate în Vechiul Regat. Alte studii care au analizat dieta păsărilor din acea perioadă au constatat că acestea se hrăneau cu specii întâlnite în zone umede, cum ar fi broaștele.
"Există credința destul de răspândită că vremea era mai ploioasă Vechiul Regat, atunci când a fost construită Piramida în trepte", a spus dr. Bunbury.
Alți experți, precum dr. David Jeffreys, un egiptolog care a predat la University College London, se îndoiesc că ar fi existat în mod constant, în epoca respectivă, suficiente precipitații pentru a umple elementele necesare unui ascensor hidraulic.
Un astfel de element este "Șanțul uscat", un canal uriaș care înconjoară piramida lui Djoser și structurile din apropiere și despre care autorii noii cercetări spun că a colectat apa pentru alimentarea ascensorului.
Dacă "liftul hidraulic" a fost construit, a lipsit apa care să-l acționeze, spun alți cercetători
Potrivit dr. Jeffreys, perioada "mai verde" din Sahara s-a încheiat, cel mai probabil, la începutul mileniului al treilea î.Hr.
Precipitațiile reduse nu ar fi fost suficiente pentru a umple structurile menționate într-o măsură suficientă pentru o acționare hidraulică. În plus, nu ar fi putut fi compensate pierderile de apă prin calcarul construcției, arată dr. Fabian Welc, director al Institutului de Arheologie de la Universitatea din Varșovia, care nu a fost implicat în noul studiu.
Însă autorii noii teorii arată că nu era nevoie ca sistemul să fi fost umplut permanent cu apă. Ei susțin că este mai probabil ca inundațiile intempestive din acea perioadă să fi furnizat suficientă apă pentru a susține acțiinarea hidraulică în timpul construcției piramidei.
Autorii recunosc că sunt necesare mai multe cercetări pentru a afla cât de multe precipitații și inundații au avut loc în perioada vizată.
Nu este pentru prima dată când apele fluviului Nil sunt luate în calcul pentru a explica ridicarea piramidelor.
Un alt studiu publicat în luna mai, anul curent, a identificat un braț secat al Nilului și a propus teoria că acesta a fost utilizat, pe când avea apă, pentru a transporta blocuri masive de calcar la șantierele de construcție a piramidelor.
Există, de asemenea, dovezi ale faptului că egiptenii antici foloseau acționarea hidraulică la o scară mai mică.
[GAL layout="4"]Misterul puțului vertical din piramida faraonului Djoser
Cercetătorii nu au stabilit până în prezent un scop precis al puțului vertical din piramida lui Djoser. Unele piramide ulterioare, cum ar fi Marea Piramidă de la Gizeh, au puțuri despre care se crede că au fost folosite pentru ventilație.
Este, de asemenea, posibil ca puțul intern să fi fost destinat iluminării sau eliberării presiunii asupra camerei de dedesubt.
Prima de acest fel, Piramida în trepte a lui Djoser fost o structură experimentală despre care se crede că a început cu un mastaba - un mormânt plat - în jurul căruia s-a construit ulterior.
Puțul din interiorul piramidei este conectat la un tunel subteran, lung de 200 de metri. Acesta face legătura cu un alt puț vertical din afara piramidei. Puțul extern s-ar fi putut conecta la o secțiune ipotetică de transport al apei din "Șanțul Uscat".
Puțul intern începe direct sub piramidă, aproape de centru, unde se află o incintă de granit cu un dop la baza sa. Se crede că această incintă este camera funerară a regelui Djoser.
În schimb, autorii noului studiu sugerează că această cameră fost construită cu scopul de a deschide și închide liftul hidraulic, permițând apei să umple puțul, atunci când este folosit.