Povestea lui Ionel, directorul de școală care a supraviețuit orfelinatului groazei: "Când am întâlnit-o, mama fost ca un zid"

"Intrebam de ce nu mă caută și pe mine mama"

Ajuns in orfelinatul din Lugoj, Ionel vedea ca sunt copii pe care ii viziteaza "niste doamne". A aflat că doamnele care ii viziteaza pe copii sunt mamele copiilor care vin sa isi vada pruncii pe care nu ii pot creste. Pe el însă nu-l căuta niciodată nimeni.

"Intrebam de ce nu ma cauta si pe mine mama. Nu am stiut unde, cum m-am nascut pana in clasa a cincea. In clasa a cincea m-am dus la un asistent social si mi-a spus adevarul. Am simtit ca am venit degeaba pe lume si m-am gandit de ce invatam ca mama isi iubeste copilul, iar pe mine nu ma iubeste", isi aminteste Ionel.

Ionel s-a apropiat de o femeie de serviciu si de fochistul de la scoala la care invata. Asa a aflat ca sotia fochistului este din Faget si, mai mult, chiar o cunoaste pe mama sa, cu care a fost colega de liceu.

"Am insistat sa ma duca sa o vad pe mama, dar pentru ca era nevoie sa fie intocmite mai multe acte nu a vrut sa ma ia", povesteste Ionel Petrea. In clasa a V-a, Ionel avea sa afle ca in acelasi orfelinat in care creste el este si sora sa, care i-a devenit cea mai buna prietena.

A aflat apoi detalii despre familia sa și unul dintre unchii săi a venit să-l vadă și chiar a fost de acord să-l ducă să o întâlnească pe mama lui. Doar că înainte de asta, atât el, cât și sora lui au trebuit să meargă pe la psiholog.

 "In cazul meu psihologul a spus ca rezist socului emotional. In cazul surorii mele, psihologul a recomandat sa nu mearga pentru ca va avea un soc. Din pacate, acum sora mea este la un spital de psihiatrie pentru ca nu a putut sa conceapa ca mama nu o iubeste", și-a amintit Ionel.

"Mama fost ca un zid"

Cand unchiul sau la dus pe Ionel la mama sa, aceasta nu a fost deloc impresionată. "Pana sa merg la mama mea, unchiul meu mi-a spus: Daca vezi ca vine la tine sa te imbratiseze, te duci si o iei in brate, daca nu stai langa mine. M-am dus, s-a uitat la mine. A fost ca un zid. Parca m-am uitat la un zid si gata.

Asteptam sa vina sa ma ia in brate, dar a spus ca se grabeste. Era in 1998. Eram in clasa a opta. A fost prima intalnire cu mama. Dupa aceea ii scriam scrisori, de opt martie, de sarbatori. Nu am primit niciodata raspuns", povesteste Ionel. Nici în anii care au urmat femeia nu a vrut să se apropie mai mult de copilul pe care l-a abandonat la naștere. In clasa a XII-a a aflat numarul de telefon al femeii și a vrut să împărtășească cu ea faptul că era un elev cu rezultate foarte bune la învățătură.

"Am vrut sa o sun sa vina la premiere pentru ca am luat premiul doi. Nu a vrut sa vina. A spus ca trebuie sa se duca la fratele meu la inchisoare. Am plans, m-am necajit", isi mai aminteste Ionel, care a ajuns, prin intermediul profesorului sau de sport, si la emisiunea "95/95" de la Antena 1. "Au sunat-o si a declarat in direct ca ii pare rau ca nu m-a avortat", a mai marturisit tanarul ajuns acum director.

După liceu, Ionel a dat la Facultatea de Stiinte Economice din Timisoara. Nu a prins, insa, loc bugetat, intrand pe un loc cu taxa. S-a dus la decanul facultatii, actualul rector al Universitatii de Vest, Marilen Pirtea, si i-a spus: "Sunt Ionel de la orfelinat. Am intrat pe locurile cu taxa, dar nu imi permit sa platesc taxa".

"Cu acordul facultatii, mi-a fost aprobat sa nu platesc facultatea. Am fost cazat in camin, am avut colegi de calitate, care invatau bine si asta m-a atras sa invat si eu. M-au sfatuit colegii sa invat si m-au protejat. Un profesor s-a atasat de povestea mea si au strans tot timpul colete sa imi plateasca pranzul, mai imi dadeau colegii de camere si am trait din mila lor. In perioada asta nu m-am mai focalizat sa imi recastig relatia cu mama pentru ca eram concentrat sa imi iau examenele", povesteste Ionel Petrea.

Continuarea, pe Ziare.com.