Analistul compară protestatarii din Washington cu membrii unei galerii de fotbal și spune că nu vede vreo analogie cu intrarea în sediul Comitetului Central din 22 decembrie 1990.
"N-avem de a face cu mânia unui întreg popor față de o dictatură care a coborât nivelul de trăi sub limitele supraviețuirii.
La Washington e vorba de fani de-ai lui Donald Trump, prin nimic deosebiți în clocotul lor de membrii unei galerii de fotbal care-și văd echipa învinsă de un arbitru de o incorectitudine absolută.
Pentru ca intrarea în sediul Congresului să amintească măcar de luarea cu asalt a CC, ar trebui ca Donald Trump să aibă complici în Congres. N-are nu numai complici, dar nici susținători.", e de părere Ion Cristoiu.
Dar când au votat morții asta nu era o premieră?
Totodată, analistul și-a exprimat dezaprobarea față de reacțiile presei și politicienilor din România, considerându-le nejustificate.
"Mă uitam la transmisia în direct de la Washington și nu găseam în întâmplările de acolo nimic care să justifice excitația produsă în România nu numai în rândurile ziariștilor, dar și în cele ale politicienilor. Politicienii, în frunte cu cei de la putere, s-au grăbit să deplângă tulburările de la Washington de parcă imaginea Americii depindea de însăilările lor pe Facebook. E o premieră în Istoria lumii, așa ceva nu s-a mai văzut până acum, să dea năvală protestatarii în Clădirea Congresului? Ceva nemaivăzut, imposibil de conceput? Dar când președintelui american i s-a tăiat transmisia în direct pe motiv că minte, asta era de conceput? Dar când au votat morții asta nu era o premieră? Dar când protestatarii l-au spânzurat pe Cristofor Columb ipostază de statuie, ce altceva era decât ceva de neconceput?"
Ion Cristoiu nu compară evenimentele din SUA cu mineriada din 13 septembrie 1990, ci cu mineriada din 18 februarie ale aceluiași an, când primele forme de opoziție la adresa FSN au fost înăbușite.
"N-a fost nici un plan care să prevadă violențele.
A fost un plan de convocare la Washington a unui milion de fani, care să manifesteze pașnic.
Intrarea în Congres nu e planul lui Donald Trump.
E planul adversarilor.
Putem compara evenimentele de la Washington cu intrarea în sediul Guvernului pe 18 februarie 1990. Până atunci Opoziția din stradă la FSN repurtase succese. Pe 18 februarie 1990, tam-nesam protestatarii intră în sediul Guvernului.
Victima nu e Congresul, e Donald Trump
(...)Trump nu i-a chemat ca să ia cu asalt prin ei Congresul, ci pentru a face presiune asupra Congresului pariind pe sprijinul lui Mike Pence și al republicanilor. Acest sprijin n-a venit. A venit în schimb ciudata intrare în sediu a unor oameni care ar fi trebuit să se întrebe, înainte de a face asta, ce vor rezolva prin pătrunderea în Capitoliu în afară de posibilitatea de a-și face un selfie pe coridoare sau a transmite în direct pe Facebook.
Advesarii lui Trump au lucrat cu materialul clientului. După întâmplările de miercuri, 6 decembrie 2020, capitalul politic al lui Trump s-a făcut pulbere.
Victima nu e Congresul, e Donald Trump.
Dacă mă gândesc la posibilitatea de a fi arestat după ce nu va mai fi președinte, chiar că e vorba de o victimă", a concluzionat Ion Cristoiu.