A murit pictorul Sorin Dumitrescu. Artistul a făcut ilustrația unor volume de Nichita Stănescu, cu care era și prieten
Publicat acum 2 ore si 11 minute
În fiecare an, indiferent de vreme sau loc, Învierea Domnului aduce multă bucurie în suflet, liniste, împlinire și căință. Este sărbătoarea care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos.
În noaptea de sâmbătă spre duminică credincioşii au mers la biserică pentru a primi lumina Lui Hristos. Fiecare şi-a pregătit o lumânare, care poate fi și o candelă, pe care a aprins-o din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare a rămas aprinsă tot timpul săvârşirii Sfintei Învieri, după care fiecare om se întoarce acasă cu lumânarea aprinsă.
De Paşti, există credinţa că cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se întoarcă acasă, pentru a-şi proteja rudele dragi.
Lumânarea este poate cel mai important simbol al Învierii. Ea reprezintă biruința vieții asupra morții și a binelui asupra râului. Tradiția spune că după slujbă, lumânarea trebuie adusă acasă aprinsă. Nu se aruncă, ci este păstrată cu sfințenie pentru a fi aprinsă la necazuri.
Conform credinței populare, lumânarea de Înviere se aprinde în față unei icoane în caz de primejdie sau dificultate, la cutremure și furtuni.
Mesajul transmis de PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
"Vindecările pe care Domnul Iisus Hristos le săvârşeşte arată iubirea Sa smerită şi milostivă faţă de oameni, dar aceste vindecări au şi un sens profetic, şi anume ele sunt inaugurarea sau începutul Împărăţiei lui Dumnezeu în lume sau începutul unei vindecări finale, care se va realiza într-un cer nou şi un pământ nou, în care nu va mai fi lacrimă şi moarte, pentru că Învierea de obşte va fi vindecarea definitivă a tuturor oamenilor de moarte şi de stricăciune.Vindecarea de boli nu este ultimul scop al venirii Domnului pe pământ, ci vindecarea de păcat şi moarte.
Taina Pocăinţei sau a Mărturisirii şi iertării păcatelor, precum şi Taina Sfântului Maslu sunt izvoare permanente de vindecare de păcate, de patimi, de boli şi de suferinţe (cf. Marcu 6, 13; Iacov 5, 14-15).
În toate Sfintele Taine ale Bisericii lucrează harul Preasfintei Treimi, care ne arată iubirea milostivă a lui Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre (slujba Sfântului Maslu) şi Izvorul tămăduirilor (slujba Sfinţirii apei). Însă pentru vindecarea şi mântuirea noastră sufletească şi trupească este nevoie de multă credinţă şi de multă stăruinţă în rugăciune, precum şi de iubire milostivă faţă de semeni. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur a numit Biserica lui Hristos 'farmacie duhovnicească, unde se pregătesc leacuri noi, ca să ne vindecăm de rănile pe care ni le face lumea'. Acelaşi Sfânt Părinte cheamă la vindecare sufletească şi mântuire, zicând: 'Intraţi în biserică şi mărturisiţi-vă păcatele voastre, căindu-vă pentru ele; căci acolo veţi afla doctorul care vă vindecă, iar nu un judecător care să vă osândească; acolo nu se cere pedepsirea păcătosului, ci se dă iertarea păcatelor", a fost mesajul transmis de patriarh.