Prețul aurului a atins un nou nivel record. Cât costă acum un gram
Publicat acum 10 ore si 21 minute
Împreună, Ucraina și Rusia produc aproape o treime din grâul mondial, 19% din porumbul mondial și 80% din oferta sa de ulei de floarea-soarelui. Criza din aceste țări înseamnă că lanțul mondial de aprovizionare cu alimente va avea un impact major, iar mulți oameni de pe tot globul vor suferi de foame.
„Aproape că aș spune că nicio țară nu va fi imună la acest tip de risc politic: mahmureala pandemică, creșterea prețurilor și presiunea asupra standardelor de trai”, a declarat Tina Fordham, analist politic global, pentru Insider.
Creșterea prețurilor la alimente, în special la pâine, a fost un declanșator pentru proteste, tulburări civile și revoluții în Franța, Rusia și Orientul Mijlociu în trecut.
În condițiile în care prețurile la grâu au crescut cu 70% în ultima lună, experții se îngrijorează că țările cu o aprovizionare instabilă cu alimente care se bazează pe Ucraina și Rusia sunt expuse unui risc deosebit.
Egipt, Camerun, Nigeria și Yemen, în special, care primesc mai mult de jumătate din importurile din regiune - se uită la o posibilă creștere a malnutriției severe și a foametei.
Foamea a condus la rebeliuni în istoria foarte recentă
Două evenimente din istoria recentă au reînnoit interesul pentru relația dintre prețurile alimentelor și instabilitatea politică, a scris Joshua Keating de la Slate în 2014. Criza alimentară din 2007 și 2008 din cauza șocurilor meteorologice și a restricțiilor comerciale pe piața alimentară a declanșat revolte în țări precum Haiti, Bangladesh și Mozambic.
Lipsa alimentelor a jucat, de asemenea, un rol important în Primăvara Arabă, o serie de proteste antiguvernamentale din Orientul Mijlociu la începutul anilor 2010, după ce prețurile internaționale la alimente au crescut, șomajul a crescut și frustrarea față de sistemele politice corupte a atins apogeul.
Una dintre forțele motrice din spatele Primăverii Arabe, spun experții, a fost costul ridicat al alimentelor. Scăderea terenurilor agricole, vremea rea și distribuția proastă a apei au contribuit la creșterea prețurilor și, în consecință, la revolta antiguvernamentală.
„Cred că prețurile alimentelor au mobilizat oamenii”, a declarat Rami Zurayk, profesor de agronomie la Universitatea Americană din Beirut, pentru PBS NewsHour despre Primăvara Arabă.
În Siria, de exemplu, seceta a perturbat producția de alimente la sfârșitul anilor 2000. Sărăcia și insecuritatea alimentară au crescut în țară, și au izbucnit revolte, a scris în 2020 Giulia Soffiantini, cercetător pentru Global Food Security Journal. Soffiantini a spus că acestea revoltele i-au implicat în mare măsură pe mulți dintre acei tineri care și-au părăsit pământurile din cauza secetei.
„În timp ce revoltele care au măturat Siria în martie 2011 sunt în mod clar o reacție la un regim brutal, departe de nevoile oamenilor și un răspuns la valul de schimbări politice care a început în Tunisia”, a spus ea, „războiul civil și ascensiunea grupurilor rebele exemplifică efectele potențiale ale insecurității alimentare asupra instabilității politice ca un catalizator al tulburărilor sociale.”
Tulburările civile sunt un rezultat probabil al crizei alimentare iminente, a spus Fordham, pe lângă liderii care devin tot mai nepopulari, criminalitatea crescută și malnutriția, în special pentru populațiile din țările cu cel mai mare risc. Și ea spune că acest lucru va avea un impact puternic asupra modului în care oamenii își văd guvernele și liderii.
„Aceasta este o problemă pentru fiecare lider în funcție: Boris Johnson, Jair Bolsonaro, Joe Biden, aceasta este cea mai proastă combinație de factori pentru oficialii aleși”, a spus ea. „Țările care au alegeri în lunile următoare sunt expuse unui risc deosebit de tensiuni”.
Creșterea prețurilor la alimente a făcut ca oamenii să se revolte și în secolele trecute
Lipsa de pâine a fost puncte de foc pentru tulburări de-a lungul istoriei, inclusiv în timpul Revoluției Franceze de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Tensiunile au început în anii 1700 în Franța, când coroana a dereglementat comerțul intern cu cereale, ceea ce înseamnă că vânzătorii erau liberi să crească prețurile după cum doreau.
Această dereglementare, printre alți factori, cum ar fi o creștere uriașă a populației, a contribuit la lipsa alimentelor și la costuri ridicate. În aprilie și mai 1775, cel puțin 300 de revolte au avut loc în decurs de trei săptămâni, în ceea ce a fost numit „Războiul Făinii”.
Revoltații au restabilit prețurile cerealelor, făinii și pâinii la niveluri mai scăzute, scrie Cynthia A. Bouton, profesor de studii de gen și specializată în istoria Franței, în cartea sa, Războiul făinii. Fermierii și comercianții nu au avut de ales decât să le accepte, având în vedere că alternativa era jefuirea.
Bouton descrie oamenii cu familii și locuri de muncă ca fiind conduși la revolte. Persoana „medie” implicată a fost „un bărbat sau o femeie, de vârstă mijlocie, căsătorit, semicalificat, salariat, cu copii mici” a cărui supraviețuire a familiei era amenințată de creșterea prețului cerealelor.
„Revoltele alimentare au înflorit în timpul secolului al XVIII-lea și în perioada revoluționară, atât de mult încât istoricii au observat adesea că revoltele alimentare au fost cea mai clasică formă de protest popular în acea perioadă”, spune Bouton.