Președintele francez, Emmanuel Macron, a condus, luni, o nouă rundă de consultări cu forțele politice de la Paris, într-o încercare de a găsi o formulă de guvernare în parlamentul fragmentat după două luni de blocaj, conform presei franceze. Macron a discutat cu doi predecesori ai săi, dar și cu doi potențiali candidați de premier, însă nu pare să fi găsit nici de această dată o formulă care să treacă testul stabilității, în condițiile în care extrema dreapta amenință cu o moțiune de cenzură în prima zi de la instalarea unui guvern.
Franța a rămas fără un guvern permanent de la alegerile din 7 iulie, în care pe primul loc a ieșit alianța de stânga Noul Front Popular, iar pe locurile doi și trei partidul prezidențial, respectiv extremiștii lui Marine Le Pen și Jordan Bardella (RN).
Doi posibli candidați pentru funcția de prim-ministru au venit să discute cu președintele Macron conform France24 și Le Figaro – fostul prim-ministru Bernard Cazenueve și fostul ministru Xavier Bertrand.
În mod tradițional, președintele francez își consultă predecesorii în astfel de momente importante – Macron s-a întâlnit, luni, cu Nicolas Sarkozy și cu Francois Hollande, cu care a discutat o posibilă soluție la criză.
O sursă de la Elysee a declarat, sub rezerva anonimatului, că este posibilă și apariția unui al treilea candidat de prim-ministru.
Le Monde a scris că Thierry Beaudet, șeful Consiliului Economic, Social și de Mediu, un alt personaj complet necunoscut publicului larg francez, ar putea fi luat în considerare pentru funcția de prim-ministru.
„Este o opțiune foarte serioasă. E solidă și răspunde unei nevoie de dialog din partea societății”, a declarat o persoană din anturajul lui Macron, conform France24.
Opțiunea de stânga
În mijlocul unui blocaj politic și la mijlocul unui mandat care se arată mult mai dificil decât primul, Emmanuel Macron a încercat să tergiverseze numirea unui guvern pe parcursul Jocurilor Olimpice și Paralimipice de la Paris, în ciuda frustrării crescânde a adversarilor săi politici.
De acum, însă, pare că liderul francez vrea să accelereze procesul, iar la începutul zilei de luni l-a primit pe Cazanueve, un fost politician socialist care a mai condus guvernul Franței în vremea președinției lui Francois Hollande.
Mulți comentatori sunt de părere că Cazanueve este personajul cu șansele cele mai mari să fie numit în funcție, însă numirea lui este departe de a fi ceva clar și stabilit.
Cazanueve, în vârstă de 61 de ani, a fost ministru de interne inclusiv în perioada atacurilor din 2015, și este un personaj politic respectat. Totuși, o opoziție fermă față de candidatura sa ar putea veni din partea mișcării de extremă-stânga Franța Nesupusă, condusă de controversatul Jean-Luc Melenchon.
Opțiunea de dreapta
Macron a mai purtat discuții și cu Xavier Bertrand, un politician de centru-dreapta, șef al regiunii Hauts-de-France și fost ministru în perioada lui Sarkozy.
În vârstă de 59 de ani, Bertran ar putea să fie un personaj mult mai ușor de acceptat de clasa politică parlamentară franceză, dominată de dreapta și de centru-dreapta.
Betrtrand este preferat de Sarkozy, fostul președinte rămânând un personaj influent în cercurile politice de dreapta, în ciuda controverselor care i-au dominat cariera politică.
„Centrul gravitațional al politicii franceze este la dreapta”, a susținut Sarkozy într-un mesaj pentru cotidianul Le Figaro, sâmbătă.
Sarkozy a opinat că Bertrand ar fi o opțiune bună și a exclus posibilitatea susținerii unei candidaturi a lui Cazanueve.
Totuși, nici Bertrand nu este o opțiune acceptabilă pentru dreapta extremă. Marine Le Pen, care are un centru de putere solid în regiunea condusă de Bertrand, a exclus complet posibilitatea susținerii unui guvern condus de acesta, fără a mai lua în calcul politicile publice, motivând prin faptul că Bertrand a avut o atitudine „ostilă” față de RN.
Blocaj total
Pendularea centristului Macron între dreapta și stânga vine în condițiile în care parlamentul fragmentat de la Paris nu are nicio soluție majoritară care să evite o moțiune de cenzură în prima zi de funcționare a unui guvern.
Parlamentul este împărțit în trei blocuri aproape egale – Noul Front Popular, alianța de stânga de pe primul loc în alegeri, care a obținut 180 de mandate; partidul prezidențial al lui Macron, de centru, care are 159 de mandate; și cele două mari formațiuni de la dreapta: extremiștii lui Le Pen și Bardella cu 142 de mandate și Republicanii lui Sarkozy, cu 39 de mandate.
În aceste condiții de fragmentare politică fără o majoritate absolută clară, este puțin probabil că un premier de stânga va supraviețui unei moțiuni de cenzură de la dreapta și vice-versa.
La începutul negocierilor, Emmanuel Macron s-a arătat interesat de obținerea unui acord între partidul prezidențial și Republicani pentru o guvernare de coaliție, însă partidul de dreapta a respins această posibilitate. O astfel de formulă de guvernare ar avea nevoie de sprijinul tacit al celorlalte două mari blocuri din parlament.
Până acum, extrema dreaptă a amenințat cu doborârea oricărei formule de guvernare care nu o include.
De cealaltă parte, NFP a cerut constant numirea candidatei sale, Lucie Castets, în funcția de prim-ministru, însă Macron a refuzat-o motivând prin faptul că un guvern NFP nu ar supraviețui unei moțiuni de cenzură din partea dreptei.
Luni, Castets a sugerat că NFP ar putea fi deschis dialogului pentru o formulă nouă.
„Noul Front Popular susține o schimbare de politici publice și, prin urmare, va susține un candidat, o persoană care să poată să genereze această schimbare”, a spus ea.
Oricine va ajunge în fotoliul de premier se va confrunta cu probleme și provocări serioase în a-și implementa programul într-un legislativ atât de polarizat.
Pe 1 octombrie, de exemplu, este termenul limită pentru a adopta un nou buget pentru 2025, un proiect de lege care nu poate fi adoptat câtă vreme un guvern interimar se află în funcție.