În interviul realizat de Adrian Ursu, Ileana Vulpescu a vorbit despre cel mai dureros moment din viață ei: pierderea soțului, Romulus Vulpescu și a fiicei lor, Ioana, care s-au stins la doar o luna diferența, în 2012.
"A fost o imensă durere să moară fată noastră, înaintea noastră. Pentru că, dacă într-un cuplu, e firesc că unul să plece înaintea celuilalt, că n-am venit odată pe lume și nici nu plecăm odată. Dar nu este firesc să-ți îngropi copiii. Asta desigur că a fost o mare durere, deși el o suporta cu multă discreție. Și a regretat că mă lasă pe mine singură. Nu îți lași partenerul fără niciun regret.
Sunt lucruri care deranjează. Nu atât incultura, cât lipsa dorinței de a afla. Eu nu accept, când nu ești sigur de un lucru, să nu vrei să aflii ceva despre el. Nu accept să nu vrei să te uiți într-un dicționar.
Eu nu sunt optimistă. Nu văd ce s-ar putea întâmpla. Dacă este să ne gândim la ce a zis Malraux, că dacă secolul XXI nu va fi un secol al spiritualității, nu va mai fi nimic...Nu mi se pare că ceva bun s-ar putea întâmpla. Ar trebui să fie o evoluție spirituală a oamenilor, care nu dă semne pe nicăieri."
A murit scriitoarea Ileana Vulpescu, autoarea romanului best-seller Arta conversației: ”Secretul căsniciei este toleranța. Focul de la început nu mai ține”
Scriitoarea a încetat din viață miercuri, 12 mai, în București, la vârsta de 88 de ani.
Ileana Vulpescu s-a născut la 21 mai 1932, în Bratovoești, județul Dolj. În anul 1972, Ileana Vulpescu a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Cel mai cunoscut roman al său este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989.
Romanele ei au fost traduse în slovacă („Rămas-bun casei părintești”), maghiară („Arta conversației”), italiană („Sărută pământul acesta”) și franceză („Arta conversației”).
Debutul său a avut loc în revista „Familia” din iulie 1966, cu povestirea „Scrisoare către un cunoscut”. În anul 1976, Ileana Vulpescu publica romanul său „Rămas-bun” Editura Cartea Românească – 2100 de exemplare, ce a fost premiat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București.
Cinci ani mai târziu a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Cântarea României” pentru romanul Arta conversației , Editura Cartea Românească – 50.000 de exemplare, iar în 1987 a primit premiul „Flacăra”, pentru „Sărută pământul acesta”.
La 18 mai 2017, preşedintele Klaus Iohannis i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distincţia Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler în semn de "înaltă apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuţia remarcabilă avută la creşterea valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilităţi de a lua contact cu literatura universală".
A fost căsătorită cu scriitorul, traducătorul şi publicistul Romulus Vulpescu
Pe 12 august 2012, scriitorul şi soţia sa, prozatoarea Ileana Vulpescu - autoarea volumului "Arta conversaţiei" - îşi pierduseră unicul copil, o fiică pe nume Ioana. În luna septembrie a aceluiași an, Romulus Vulpescu a urmat-o pe Ioana.
”A venit la mine şi mi-a zis: „Aş putea să te întreb ceva?“. M-a întrebat dacă am citit Arghezi şi Barbu. Pentru el, erau două repere. Voia să vadă cu cine are de-a face: dacă e una care-a citit ceva sau dacă e o prostovană care habar n-are. (râde) Am corespuns exigenţelor şi aşa s-a legat relaţia noastră. Am rămas de-atunci, din 1952, până anul trecut, la 18 septembrie 2012.”, spunea Ileana Vulpescu într-un interviu acordat Adevarul.
”Depinde cât sunt de potriviţi doi oameni în concepţii, în gusturi, câtă toleranţă au, contează foarte mult principiile, felul în care reuşeşti să comunici şi după ce marea flacără a iubirii nu mai este ce-a fost. Aşa cum există prietenii care durează o viaţă, tot aşa există şi căsătorii care durează o viaţă. Acum, concepţia este că, dacă a trecut marea iubire, divorţăm. Găsim alta. E, noi am aparţinut unei alte generaţii.
Mi-a zis: „Dragă, noi când ne însurăm?“ „Hai să hotărâm o dată.“ Ne-am decis la 9 aprilie 1958 – căsătoria civilă. La biserică, în Duminica Tomii, prima duminică de după Paşti. Nu a fost o nuntă ca astăzi. Pe vremea mea nu se făceau căsătorii fastuoase. Întâmplarea face că bărbatu-meu mi-a uitat buchetul acasă. Până să se ducă socrul meu să-l aducă, a văzut că erau pomii înfloriţi şi a rupt o ramură.”