Planul roşu activat în Sibiu, după un accident grav cu patru mașini. Traficul este blocat complet pe DN14, la Slimnic
Publicat acum 2 ore si 30 minute
Alexandra Nechita, cunoscută drept „Micuța Picasso”, a fermecat lumea artelor de când avea nouă ani, iar acum este una dintre cele mai iubite creatoare de artă din lume.
Născută în Vaslui, pe 27 august 1985, în România comunistă, Alexandra a avut șansa să ajungă să trăiască în Statele Unite ale Americii la doar doi ani după ce s-a născut. La vârsta de opt ani a avut prima expoziție de pictură. Lucrările ei au fost comparate încă de atunci cu cele ale lui Picasso și Matisse, numai că ea era doar un copil.
Tablourile „Micuței Picasso” se regăsesc în sute de muzee importante din lume, cum ar fi colecția de artă a Vaticanului, cea mai scumpă pictură fiind vândută cu 400.000 de dolari.
„Inspirația mea vine din locuri personale și momente intime, tocmai de aceea nu avea sens să-mi pun studioul undeva departe de casă, de familie, pentru că de aici pornește toată povestea mea. Studioul meu e locul meu favorit în care pot să fiu, nu există un loc în care să mă regăsesc mai mult. Mi-aș dori să am un studio și în România. Eu mă simt atât de confortabil, atât de eu când sunt în România încât ar fi ciudat dacă nu aș avea impulsul acesta să creez acolo”.
„Bunica mea întotdeauna mi-a spus și încă aud vocea ei care-mi spune „să nu uiți niciodată de unde vii”. E o frază comună, foarte folosită și probabil și-a pierdut și farmecul. Dar povestea nu e numai despre ce sclipește și ce e frumos, sunt și momente dificile, de sacrificiu, pe care vrei să le uiți, dar toate astea împreună te fac cine ești. Nu a fost un efort, o obligație, o cerere de la familia mea ca să mențin apropierea cu cultura și cu tradițiile românești”.
Alexandra Nechita a vorbit și despre relația excelentă pe care o are cu părinții și cât de mult au ajutat-o acest lucru în evoluția ei profesională.
„Au fost sacrificii mari pe care am ales să le fac, dar nu am simțit niciodată că mi-am creat eu niște obligații personale și ideea asta de a fi responsabilă pentru mine și familia mea. Mereu am avut discuții cu familia. Mi-au spus că dacă nu mai vreau, nu trebuie să continui, dacă vreau să mai rupem din program, așa facem. Am avut un dialog deschis întotdeauna și am avut mereu încredere în părinții mei. Nu a fost o presiune pusă de ei. Au fost momente când nu mai puteam, dar faptul că părinții au fost întodeauna lângă mine când plecam a contat mult. A fost un sacrificiu mare, mai ales din partea mamei”.
Alexandra a povestit și despre una dintre cele mai mari realizări ale ei, momentul în care a aflat că una dintre lucrările ei a fost aleasă drept cea mai bună din comunitatea în care trăiește ea, în Los Angeles.
„E printre cele mai mari realizări pentru mine, ca artist. L.A., pentru mine, înseamnă acasă. Am fost copleșită, eram emoționată. Au fost niște discuții de aproape un an și începusem să devin mai relaxată, să las lucrurile să se așeze cum trebuie să se așeze. Venisem din România și am văzut un mesaj cu o fotografie, în care a fost anunțat că lucrarea mea va fi pusă în fața Primăriei. I-am sunat imediat pe ai mei, nu-mi venea să cred, credeam că s-a făcut o greșeală”.