"Îngerii morții" cu halat alb și față umană: medici și asistenți care și-au ucis pacienții din plăcere, din SUA până în Danemarca

Cazurile mai multor medici sau asistenți medicali care și-au omorât în mod conștient și cu intenție pacienții au fost consemnate în epoca modernă, iar unele dintre acestea s-au finalizat cu procese care au monopolizat, ani de zile, atenția opiniei publice.

Rolul social al corpului medical este unul special, iar deciziile acestor oameni fac, în multe cazuri, diferența între viață și moarte.

Activitatea profesioniștilor din domeniu, la limita fină dintre ce e menit să trăiască și ce e sortit pieirii, a fost și rămâne sursa unui respect amestecat cu teamă, manifestat chiar și în prezent.

Din acest motiv, impactul știrilor despre membri ai corpului medical implicați în decesul unor pacienți este, de regulă, mai puternic decât în cazul infracțiunilor letale în care autorii au alte profesii.

Nu toți medicii sunt malefici și nu toți doctorii mânați de intenții bune iau, întotdeauna, cele mai fericite decizii.

"Îngerii morții" din spitale: sadici, cerșetori ai atenției publice sau milostivi dincolo de doza letală

Evenimentele ultimelor decenii au consacrat expresia "îngerul morții", cu referire la medicii sau asistenții medicali care își ucid, cu intenție, din varii motive, pacienții.

Mobilul pentru acest tip de comportament criminal corespunde, în general, uneia dintre tipologiile următoarele:

• Ucigașul care acționează mânat de milă: este cel care consideră că victimele suferă inutil sau se află dincolo de posibilitatea de a fi ajutate, deși această credință poate fi complet eronată.
• Sadicul: își folosește poziția mânat de dorința de a-și exercita puterea și controlul asupra victimelor.
• Erou malefic: pune în pericol viața victimei sau chiar o omoară, pretinzând apoi că acționează pentru salvarea acesteia și încercând să se profileze drept un salvator ajuns în centrul atenției.

Informații din surse deschise plasează pe lista cu "îngeri ai morții" cazuri precum cele enumerate în continuare:

• Beverley Allitt, o asistentă medicală din Anglia care a ucis patru copii
• Kimberly Clark Saenz, o asistentă medicală din SUA, condamnată pentru cinci crime și alte cinci tentative de crimă
• Lucy Letby, o asistentă medicală din Marea Britanie, condamnată pentru uciderea a șapte copii și tentativa de a-i ucide pe alți șapte
• Colin Norris, un infirmier scoțian condamnat pentru uciderea a patru pacienți în vârstă
• Aino Nykopp-Koski, o asistentă finlandeză condamnată pentru cinci crime și cinci tentative de crimă
• Michael Swango, un medic american care a otrăvit peste 30 de pacienți și colegi de muncă
• Niels Högel, un asistent medical german, criminal în serie condamnat
• Efren Saldivar, un terapeut respirator din SUA, condamnat pentru șase crime, suspectat de comiterea a cel puțin 50

Michael Swango, medicul care își otrăvea pacienții și colegii cu arsenic-- 

Michael Joseph Swango (foto următoare), născut la 21 octombrie 1954, este un medic american, criminal în serie, despre care se estimează că a fost implicat în până la 60 de otrăviri mortale ale pacienților și colegilor săi din Statele Unite și Zimbabwe.

Swango a urmat facultatea la Southern Illinois University School of Medicine, perioadă în care cei din anturajul său i-au remarcat fascinația pentru pacienții muribunzi. 

A obținut un stagiu la Centrul Medical al Universității de Stat din Ohio, OSU, în 1983, urmat de un rezidențiat în neurochirurgie. În timp ce lucra la OSU, asistentele au observat că pacienți aparent sănătoși au început să moară în mod misterios, cu o frecvență alarmantă. De fiecare dată, Swango era stagiarul de pe secția respectivă.

O asistentă l-a surprins injectând o substanță unui pacient care ulterior s-a îmbolnăvit. Deși conducerea centrului medical a fost informată despre suspiciunile care planau asupra acestui rezident, responsabilii de la OSU a respins drept "paranoice" sugestiile că Swango și-ar omorî pacienții. În cele din urmă, rezidențiatul său nu a mai fost prelungit.

În 1984, Swango a ajuns să lucreze la Serviciul de Ambulanță din Adams County. Aici, colegii săi au început să se îmbolnăvească fără o cauză aparentă. Ulterior, aceste incidente au putut fi corelate cu ocaziile în care Swango pregătea cafea sau aducea mâncare. El fost, în cele din urmă, arestat după au fost găsite în posesia lui arsenic și alte otrăvuri. În august 1985, Swango a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru "agresiune cu circumstanțe agravante" în cazul otrăvirii colegilor săi.

În 1989 a fost eliberat din detenție și și-a falsificat mai multe documente menite să-i șteargă trecutul infracțional și să-i permită să lucreze, din nou, ca medic. În 1991, și-a schimbat legal numele în Daniel J. Adams. În iulie 1992, a început să lucreze la Sanford USD Medical Center din Sioux Falls, Dakota de Sud, unde a ajuns să aibă o bună reputație. Cu toate acestea, când a încercat să se alăture Asociației Medicale Americane, AMA, verificările întreprinse de organizație au scos la suprafață condamnarea la închisoare pentru otrăvire și, în cele din urmă, Adams/Swango a fost concediat de la Sanford.

Ultima etapă a activității sale criminale s-a desfășurat pe continentul african, unde a reușit, cu documente false, să profeseze ca medic, iar activitatea sa, la fel ca și în Statele Unite, a fost însoțită de îmbolnăviri și decese suspecte.

Swango a fost, în cele din urmă, arestat în SUA, la Chicago, în iunie 1997, în timp ce se pregătea să fugă în Arabia Saudită. A fost inculpat oficial pe 17 iulie 2000 și ulterior a pledat vinovat pentru trei acuzații de crimă. La proces, procurorii au citit pasaje dintr-un caiet de confesiuni al lui Swango, în care acesta descria plăcerea pe care a simțit-o atunci când a comis crimele.

A fost condamnat în anul 2000 la trei pedepse consecutive cu închisoarea pe viață, fără posibilitatea eliberării condiționate.

Dovezile circumstanțiale îl leagă pe Swango de 35 de decese suspecte, însă FBI crede că el ar putea fi responsabil pentru până la 60 de morți, ceea ce l-ar face unul dintre cei mai prolifici criminali în serie din istoria Statelor Unite ale Americii.

Efren Saldivar, terapeutul respirator care își paraliza pacienții cu Pavulon

Efren Saldivar (foto următoare), născut la 30 septembrie 1969, este un criminal în serie american care a ucis pacienți în timp ce lucra ca terapeut respirator la Adventist Health Glendale, în statul California. 

Saldivar a absolvit Colegiul de asistenți medicali din North Hollywood, California, în 1988, și s-a angajat apoi la centrul medical din Glendale, lucrând în special în turele de noapte, când erau puțini oameni la locul de muncă.

Saldivar și-a ucis pacienții prin injectarea unui medicament care provoca paralizia musculară și, ulterior, stopul cardio-respirator.

În cadrul anchetei, el a mărturisit 50 de omoruri, mărturie pe care a retractat-o ulterior. În căutarea unor dovezi care să fie suficient de puternice pentru a obține o condamnare, poliția a exhumat rămășițele pacienților care au murit în timp ce Saldivar era de serviciu.

Anchetatorii au selectat 20 de cadavre, dintr-un total de 1.050, ale pacienților care au murit la Glendale în timpul schimburilor lui Saldivar. Șase dintre cadavre prezentau concentrații letale de Pavulon, o substanță care relaxează mușchii, fiind utilizat inclusiv în cazul execuțiilor prin injecție letală în anumite state americane.

În martie 2002, la vârsta de 32 de ani, Efren Saldivar a pledat vinovat la șase capete de acuzare pentru crimă și a primit șapte condamnări consecutive pe viață, fără posibilitatea eliberării condiționate, fiind ulterior încarcerat la penitenciarul Corcoran, statul California.

Christina Aistrup Hansen, asistenta daneză care "juca" în propria piesă, cu pacienții morți drept figuranți

Christina Aistrup Hansen, născută la 13 august 1984, este o femeie din Danemarca, acuzată și condamnată pentru uciderea mai multor pacienți în timp ce lucra ca asistentă medicală la Spitalul Nykøbing Falster.

În iunie 2016, a fost condamnată pentru patru crime. Instanța de judecată a constatat că Hansen le-a administrat pacienților bolnavi doze letale de morfină și diazepam. Dosarul de la tribunal a implicat depozițiile a peste 70 de martori. 

Hansen a făcut apel, iar rejudecarea cazului la Curtea Supremă, în 2017, a dus la reîncadrarea juridică în tentativă de omor, pedeapsa fiind redusă de la închisoare pe viață la 12 ani de închisoare pe viață. Reîncadrarea și aplicarea unei pedepse mai blânde au fost motivate de faptul că, deși nu existau dubii asupra intenției criminale, probatoriul tehnic nu a fost suficient de solid pentru a conchide că injecțiile cu morfină și administrarea de diazepam au fost cauze directe ale deceselor.

În plus față de aceste acuzații, Hansen a fost găsită vinovată că i-a dat propriei sale fiice în vârstă de șapte ani sedative puternice, periculoase pentru copii și prescrise doar persoanelor adulte.

Evaluare psihologică făcută de criminaliști a stabilit că Hansen suferea de tulburare de personalitate histrionică, o afecțiune în care pacientul este capabil de acte extreme pentru a ajunge în centrul atenției.

Procurorul Michael Boelsen a declarat în instanță că inculpata s-a erijat drept "personaj principal într-o piesă bizară, în care pacienții au fost figuranți".