Eurostat, agenția de statistică a Uniunii Europene, a declarat că rata anuală a inflației din zona euro a atins 4,9% în noiembrie, cea mai mare din1997 și în creștere de la 4,1% în octombrie, marca precedentă.
La fel ca și altele, zona euro, care este formată din 19 economii, inclusiv Franța și Germania, suferă creșteri mari de prețuri ca urmare a redresării economice din pandemia de coronavirus și blocajelor în lanțurile de aprovizionare. În zona euro, inflația se află la maxime multianuale, inclusiv în Germania, cea mai mare economie a Europei, unde rata anuală a atins 6%.
Chiar și aceasta este sub nivelul de 6,2% înregistrat în SUA, cel mai mare salt de 12 luni din 1990. Rata inflației de bază a zonei euro, care exclude elementele potențial volatile, cum ar fi alcoolul, energia, alimentele și tutunul, a crescut, de asemenea, în noiembrie, la o rată anuală de 2,6% de la 2%.
Acest lucru indică faptul că rata generală are deja efecte secundare. În circumstanțe normale, creșterile ar pune probabil presiune asupra Băncii Centrale Europene pentru a începe să se gândească la perspectiva creșterii ratei dobânzii principale de la un minim record de zero.
Banca are sarcina de a stabili politica pentru a îndeplini o țintă de inflație de 2%. Cu toate acestea, varianta omicron a coronavirusului descoperită recent a generat o oarecare incertitudine cu privire la perspectivele economice globale și, în consecință, băncile centrale din întreaga lume se abțin de la a anunța orice schimbări majore de politică.
Dacă varianta ar începe să afecteze nivelurile de creștere, atunci prețurile, cum ar fi petrolul, ar scădea probabil, ușurând ratele inflației la nivel mondial.
„Datele despre inflație din noiembrie au fost încă o surpriză pozitivă”, a declarat Jack Allen-Reynolds, economist senior pentru Europa la Capital Economics.
„Varianta omicron a crescut și mai mult nivelul de incertitudine, dar deocamdată bănuim că va avea un impact destul de mic asupra inflației.”
Creșterea inflației din ultimele luni se va inversa anul viitor, consideră mulți economiști, deoarece efectele de bază legate de scăderea bruscă a prețurilor în timpul pandemiei de anul trecut, în principal ale energiei, sunt excluse din comparațiile anuale, informează ABC News.
Înregistrările despre euro au început să fie întocmite cu doi ani înainte de lansarea sa efectivă în 1999. În primii trei ani de existență, a fost o monedă invizibilă care a fost tranzacționată pe piețele valutare și utilizată în scopuri contabile și plăți electronice.
În 2002, bancnotele și monedele euro au intrat pentru prima dată în circulație, înlocuind monede istorice precum francul francez, marca germană și lira italiană.