Infecțiile fungice se adaptează la antibiotice provocând o „pandemie tăcută” care trebuie abordată de urgență, susțin cercetătorii.
„Amenințarea agenților patogeni fungici și a rezistenței antifungice, deși este o problemă globală în creștere, este lăsată în afara dezbaterii”, explică biologul molecular Norman van Rhijn de la Universitatea din Manchester din Marea Britanie, potrivit ScienceAlert.
În septembrie, Națiunile Unite găzduiesc o întâlnire la New York despre rezistența la antimicrobiene, care include discuții despre bacteriile rezistente, ciuperci, viruși sau paraziți.
Înaintea acestui eveniment, van Rhijn și o echipă internațională de oameni de știință îndeamnă guvernele, comunitatea de cercetare și industria farmaceutică „să privească dincolo de bacterii”.
Infecțiile fungice, scriu ei într-o corespondență pentru The Lancet, sunt excluse din prea multe inițiative de combatere a rezistenței antimicrobiene.
Fără atenție și acțiune urgentă, unele infecții fungice deosebit de urâte, care infectează deja milioane de oameni anual și ucid 3,8 milioane dintre aceștia, ar putea deveni și mai periculoase.
„Concentrarea disproporționată asupra bacteriilor este îngrijorătoare, deoarece multe probleme de rezistență la medicamente din ultimele decenii au fost rezultatul bolilor fungice invazive, care sunt în mare parte subrecunoscute de comunitate și guverne deopotrivă”, scriu van Rhijn și colegii săi, care provin din țări precum China, Țările de Jos, Austria, Australia, Spania, Marea Britanie, Brazilia, SUA, India, Turcia și Uganda.
În 2022, Organizația Mondială a Sănătății a publicat Lista de agenți patogeni prioritari fungici – „primul efort global de a acorda prioritate sistematică agenților patogeni fungici”.
Printre agenții patogeni considerați cei mai periculoși pentru sănătatea umană se numără Aspergillus fumigatus, care provine din mucegai și infectează sistemul respirator; Candida, Nakaseomyces glabratus, care poate infecta tractul urogenital sau fluxul sanguin; și Trichophyton indotineae, care poate infecta pielea, părul și unghiile.
Oamenii în vârstă sunt cei mai expuși riscului.
În comparație cu bacteriile sau virușii, ciupercile sunt organisme mai complicate și uneori mai rezistente. Acest lucru face ca oamenii de știință să dezvolte medicamente care ucid celulele ciupercilor fără a deteriora alte celule importante din organism.
„Pentru a trata infecțiile fungice profunde sau invazive, sunt disponibile doar patru clase de antifungice sistemice, iar rezistența este acum regula mai degrabă decât excepția pentru acele clase disponibile în prezent”, scriu autorii corespondenței.
În ultimele decenii, câteva noi antifungice promițătoare au apărut.
„Chiar înainte ca [aceste medicamente] să ajungă pe piață după ani de dezvoltare și studii clinice, fungicide cu moduri similare de acțiune sunt dezvoltate de industria agrochimică, rezultând rezistență încrucișată pentru agenții patogeni prioritari”, explică cercetătorii în corespondența lor.
„Protecția antifungică este necesară pentru securitatea alimentară. Întrebarea este cum echilibrăm securitatea alimentară cu capacitatea de a trata agenții patogeni fungici rezistenți actuali și viitori?”
Este o enigmă care a fost discutată pe larg pentru antibiotice, dar nu atât pentru antifungice. Van Rhijn și echipa sa recomandă un acord global pentru limitarea anumitor medicamente antifungice la scopuri specifice, precum și reglementări de colaborare pentru a echilibra securitatea alimentară cu sănătatea.
Reuniunea ONU din septembrie „trebuie să servească drept punct de plecare” pentru o abordare orchestrată și diversă a rezistenței la antimicrobiene, concluzionează cercetătorii .