"O concluzie esenţială a analizei noastre este că soarta calotei glaciare din estul Antarcticii rămâne în mare parte în mâinile noastre", a declarat autorul principal al studiului, profesorul Chris Stokes, de la Departamentul de Geografie al Universităţii Durham.
"Această calotă glaciară este de departe cea mai mare de pe planetă, conţinând echivalentul a 52 de metri de nivel al mării şi este foarte important să nu fie trezit acest uriaş adormit", a precizat el, potrivit Adevarul.ro.
Menţinerea încălzirii globale sub limita de 2 grade Celsius ar permite calotei glaciare să contribuie cu mai puţin de jumătate de metru la creşterea nivelului mării până în anul 2500, au subliniat autorii studiului, printre care se numără oameni de ştiinţă din Regatul Unit, Australia şi Franţa.
Adoptat în cadrul Conferinţei Părţilor (COP21) din 2015, Acordul de la Paris asupra climei vizează limitarea încălzirii planetei la +1,5 grade Celsius comparativ cu perioada preindustrială. Cu toate acestea, conform Organizaţiei Meteorologice Mondiale, planeta se îndreaptă spre o încălzire cu 2,5 până la 3 grade Celsius.
"Calota glaciară nu este atât de stabilă şi de protejată cum credeam"
Cercetătorii, ale căror concluzii au fost publicate în revista ştiinţifică Nature, au studiat modul în care calota glaciară a răspuns la recentele perioade calde şi au analizat unde au loc în prezent aceste schimbări.
Ei au examinat, de asemenea, simulări computerizate pentru a analiza efectele diferitelor niveluri de emisii de gaze cu efect de seră şi ale temperaturilor asupra calotei glaciare începând din prezent şi până în anii 2100, 2300 şi 2500.
"O lecţie esenţială din trecut este că această calotă glaciară din estul Antarcticii este foarte sensibilă la scenarii de încălzire chiar şi relativ modeste. Ea nu este atât de stabilă şi de protejată cum credeam înainte", a declarat Nerilie Abram de la Universitatea Naţională Australiană din Canberra.
Ea a subliniat că în prezent există "o foarte mică fereastră de oportunitate pentru reducerea rapidă a emisiilor noastre de gaze cu efect de seră, pentru a limita creşterea temperaturilor la nivel mondial şi pentru a conserva calota glaciară din estul Antarcticii".
Banchiza din Antarctica a ajuns la cea mai mică suprafaţă înregistrată vreodată, în istoria măsurătorilor din satelit
Banchiza din Antarctica a atins luna trecută cea mai mică suprafaţă înregistrată vreodată în iulie în cei 44 de ani de date satelitare, a avertizat serviciul european Copernicus privind schimbările climatice.
Începând 1979, oamenii de ştiinţă dispun, datorită sateliţilor, de măsurători foarte precise privind suprafaţa banchizelor de la Polul Nord şi Polul Sud.
Banchiza este stratul de gheaţă care pluteşte pe ocean şi, prin urmare, topirea sa nu conduce la creşterea nivelului mării, dar contribuie indirect la încălzirea globală, deoarece oceanul astfel descoperit absoarbe mai multă căldură, potrivit AFP.
Ciclul normal al banchizei, în Arctica, dar şi în Antarctica, presupune topirea pe perioada verii, urmată de o refacere a sa, pe perioada iernii. Pe termen lung, topirea este rapidă în Groenlanda şi Arctica, însă în Antarctica tendinţa a fost modest ascendentă, în pofida variaţiilor anuale şi regionale semnificative, fără ca acest fenomen să fie bine înţeles.
Banchiza antarctică s-a refăcut în iulie - în timpul iernii australe - doar pe o suprafaţă de 15,3 milioane de kilometri pătraţi, respectiv cu 1,1 milioane de kilometri pătraţi mai puţin (-7%) comparativ cu media pentru luna iulie din perioada 1991-2020, au constatat oamenii de ştiinţă de la Copernicus (C3S).