Pădurile patriei nu le mai sunt de ajuns companiilor care exploatează lemn. Acum au trecut cu drujbe, camioane și tupeu în parcuri naționale și rezervații. Acum tot ce are România mai frumos în materie de arbori seculari cade secerat de lăcomia unor firme care au obținut chiar de la stat contracte de masacrare a pădurilor protejate. Mai grav, oameni din sistem susțin că Romsilva recurge la tertipuri și minciuni pentru a da defrișărilor masive o aparentă legalitate. În țară nu verifică nimeni ce se întâmplă în rezervații, iar cei care au venit din afara României au fost îngroziți. Și amenință că această crimă nu va rămâne nepedepsită. Ancheta de astăzi a fost realizată în colaborare cu Agent Green.
Cu zeci de ani în urmă, specialiștii în biodiversitate s-au uitat cu atenție în jur și au spus: ”Țara asta este unică, nimeni nu mai are o pădure virgină atât de întinsă, o faună atât de diversă, o populație atât de numeroasă de urs, lup. Oare n-ar fi bine să protejăm toate acestea? Ba da”.
Atunci au declarat 1% din teritoriul acestei țări parc național. Să rămână intact peste secole, să se bucure de el românul, și a mers așa o vreme până când oamenii mai flămânzi ca lupul au pus ochii și drujbele pe ce s-a păstrat sute și sute de ani.
În jurul nostru arborii seculari cad precum scobitorile, în pădure e prăpăd. Aerul e îmbibat de un amestec de ulei de drujbă și lemn ars. Copacii trosnesc, se chinuie să reziste, dar în cele din urmă cad răpuși. Tăietorii încarcă tractor după tractor. Acum să mergem în altă parte, să mergem peste tot, să radem ce a rămas. Și pe ce profit? Minor.
Măcelul care se face în parcurile naționale ale României este pentru lemn de foc. Arborii nu vor ajunge nici măcar mobilă, ci vor sfârși în sobele unor oameni. Pe scurt, tăiem niște copaci de pe vremea Unirii lui Cuza pentru un câștig așa și așa. Replantare, să facă natura!
„Pe vârf nu cresc asa repede (copacii). Peste 150 de ani ” spune un localnic.
Apa este și ea neagră. A fost odată un izvor de apă curată de munte. Acum, e mort. „Alte pete de ulei, toate care duc în pârâu, care pârâu se varsă în alt pârâu si în comunități. Este incredibil cum poate să arate unul dintre cele mai mari parcuri naționale din România. Ce să vizitezi? Vezi doar cioate și utilaje” spune un alt localnic.
„Sunt convins că administrația parcului are o explicație, întotdeuna să invoce planul de amenajament, zonarea, documente care au fost aprobate și semnate prin ordin de ministru. Întrebarea este dacă ministrul știe despre jaful din acest parc.”
Și dacă ar ști e greu de crezut că ar reacționa cu sinceritate și responsabilitate. Avem o mostră în persoana biologului din Parcul Național Nera care nu vede nicio problemă în masacrarea pădurilor seculare. Halucinant, ne spune că e spre binele animalelor.
„Dacă nu ar fi avut loc acea exploatare, poate că anumite specii, parte din efectivele lor, s-ar deplasa în zone în care este permisă exploatarea. Sau în zone în care nu neapărat unde este permisă exploatarea, este un managemet activ”, spune biologul. Ați mai auzit așa ceva? Animalele ar fi supărate dacă nu ar exista un management activ. Acest funcționar pus în acel post ca să lupte pentru salvarea faunei și florei încurajează tăierile de lemn din parc și efectul acestei atitudini se vede cu ochiul liber. Explotăriile au distrus cel puțin 20 de hectare de pădure seculară și un zid protejat de travertin, o rocă nobilă folosită în construcții. Pus față în față cu pădurea care a fost rasă în numai doi ani și unde nu a mai rămas nici picior de viețuitoare, biologul schimbă brusc dscursul și găsește cu greu explicația.
„Comunitățiile locale, tre să le eliminăm total? Adică pentru dumneavoastră e mai importantă broasca din baltă decât o comunitate întreagă?”, explică Călin Uruci.
„Domnule Uruci aveți un discurs populist și nu este cazul. Important este să existe un echilibru. Ca biolog trebuie să luptați pentru protejarea biodiversității, nu? Eu mă uit la imaginea asta și nu prea mai văd biodiversitate”, spune jurnalistul.
Filmată din dronă, realitatea e și mai șocantă. Deși legea precizează că parcurile naționale sunt de neatins, în ultimii cinci ani au fost exploatate 1,2 milioane de metrii cubi de lemn. Practic a dispărut o pădure seculară de 3,600 de hectare adica 7,200 de terenuri de fotbal. Mai grav, un fost director de parc național susține că el a fost demis pentru că s-a opus măcelului, refuzând să avizeze toate solicităriile Romsilva pentru exploatări. Spunea că nu avea idee când erau organizate licitațiile pentru companiile care urmau să facă tăieri.
„Nu eram consultați înainte de a face licitația. Marcau, licitau și după se solicita avizul. Nu ne consultau înainte”, povestește el.
Mai simplu spus, se constată de ani buni o goană criminală după pădurile din parcurile naționale crare sunt dense și cu lemn bun, tocmai pentru că au fost protejate de lege și sigur că s-a ajuns aici după ce a a fost masacrată toată țara. În orice alt stat astfel de parcuri sunt păstrate cu sfințenie, tăindu-se doar în cazuri de extremă urgență, după calamități de exemplu. La noi legea permite exploatarea doar în zone în care pădurea e uscată sau unde pune „în pericol un ecosistem protejat”. Ca să poată exploata cât mai mult Romsilva a recurs la un șiretlic: în parcurile cu păduri bogate a restrâns sub diverse pretexte zonele de protecție și le-a mărit pe cele în care pot fi făcute tăieri.
Așa s-a întâmplat la Cheile Nerei Beușnița unde cu toate că o echipă de profesori universitari a stabilit că 60% din parc trebuie să fie protejat oficialii Romsilva au decis că 39% este suficient și de restul au dat start la drujbe. Mai grav, angajații susțin că acestea au fost distruse intenționat, unele habitate, pentru a fi scoase din zona de protecție.
„Cu roșu, este limita parcului național Cheile Nerei. Cu galben, limita primei zonări propuse de universitate. Se observă că au rămas foarte puține suprafețe cu adevărat protejate. A urmărit să lase neprotejate toate pădurile cu valoare ridicată, adică pădurile bătrâne ca să înceapă exploatarea. În mod planificat nu fac altceva decât să degradeze pădurile. Acesta este interesul. Să exploateze”, explică experții.
„Romsilva a început să taie cei mai valoroși arbori, de mari dimensiuni. Totul a fost tăiat pentru profit”, spune Andrei Ciurcanu, agent Green.
Păduri întregi, neatinse de secole s-au transformat în cioate. În ultimii patru ani peste 60,000 de camioane pline până la refuz au scos lemn din pădurile naționale, o coloană de mașini lungă de peste 500 km. Una dintre cele mai cumplite drame de mediu care se petrece acum și totuși nimeni nu face nimic.
„Cum poți trata o pădure seculară dintr-un parc național în același mod în care tratezi o pădure de producție? ”, se întreabă un angajat. Acest angajat silvic susține că a primit nenumărate amenințări din partea firmelor de exploatare după ce a făcut anchete în teren. A vrut să-și protejeze identitatea ca să nu își piardă locul de muncă și să nu își pună familia în pericol. Aceste amenințări au devenit deja rutină în campania de distrugere a apădurilor. Le-am trăit și noi în timp ce investigam abuzurile din Parcul Național Semenic, șeful unei echipe de muncitori i-a spus textual jurnalistului de investigații că îi va rupe gâtul. După câteva săptămâni de la acest incident, personajul în cauză a susținut în fața unor apropiați că nu va rata o viitoare ocazie pentru a se răzbuna.
Un episod asemănător s-a întâmplat în Apuseni când proprietarul unui gater împreună cu un pădurar au încercat să îl ia la bătaie pe același reporter care descoperise tăieri ilegale. „Nu-i treaba ta ce-i în pădurea asta”, spune proprietarul înainte să sară la bătaie.
Nu doar jurnaliștii și inspectorii sunt amenințati, ci și angajații Romsilva care administrează parcurile naționale. Arborii groși din pădurile seculare sunt atât de grei încât camioanele care îi transportă depășesc tonajul legal și distrug drumurile forestiere care apoi trebuie reparate din banii noștrii. Pădurarii încearcă să se opună, dar știu că o fac pe riscul lor, și ajung să închidă ochii. Unele companii care câștigă licitații recurg la amenințări pentru că trebuie să își protejeze profitul. Cifrele arată că în ultimii cinci ani veniturile din exploatarea lemnului din aceste zone protejate au fost de peste 60 milioane de euro. Vă dăm însă o cifră neoficială penru că regia națională a pădurilor a refuzat să răspundă solicitărilor noastre, motivând fiind că informația ar fi secretă. O minciună, având în vedere că aceste păduri aparțin statului român, deci sunt proprietate publică. Nici directorii parcurilor nu au vrut să discute despre milionul de metrii cubi dispărut. Iată de exemplu cum s-a comportat directotul de la Domoglet Valea Cernei, parcul din care s-au scos peste 270,000 metrii cubi de lemn în ultimii patru ani:
„Eu sunt la Reșița.”
„Nu mai puteți discuta la telefon?”
„Nu, că sunt în trafic și e poliția. ”
„Dar sunt nereguli pe care le-am descoperit în parc la dumneavoastră.”
„Vă adresați Regiei Naționale a Pădurilor.”
Si a închis telefonul. Nu a mai răspuns niciodată la telefon. Nici nouă, nici inspectorilor de la garda de mediu care îl căutau cu interes pentru un control anunțat din timp și care exact ca noi au bătut sute de kilometri degeaba până la parcul național Comogleo-Valea Cernei. I-am găsit așteptând cuminți, în biroul directorului.
Anul acesta un europarlamentar din Austria îngrijorat de soarta parcurilor noastre naționale a vizitat România ca să vadă cu ochii lui nivelul distrugerilor. Pe austrieci se pare nu îi lasă rece faptul că noi deținem două treimi di pădurile virgine europene și o faună extraordinară care nu ne mai aparține doar nouă căci e foarte importantă pentru întreg continentul și probabil nici în visele cele mai negre nu și-a imaginat oficialul european în ce hal a ajuns acest tezaur. Mai grav, a fost distrusă și Cernișoara Rădoteasa, una dintre ulitimele păduri virgine care teoretic ar fi trebuit să fie protejată.
Oficiall Romsilva poartă toată vina prăpădului,iar din motive pe care putem doar să le presupunem au refuzat să includă această zonă în catalogul pădurilor virgine. Exploatare, se face chiar și acum sub ochii noștri, un camion este încărcat cu arbori bătrâni despre care aflăm că vor ajunge celuloză, lemn de foc pentru iarna asta.
Cherestea și lemn de foc dintr-o pădure virgină pentru care alții pe continent ar face orice să o păstreze. E scandalos, și totuși la vârf nu se scandalizează nimeni. Urcăm în mașină și pornim pe drumul care străpunge fără milă pădurea odată virgină. După câteva sute de metri ni se dezvăluie întreaga dimensiune a dezastrului: cu inima strânsă ne uităm în jur și descopeim sute de cioate imense ascunse de frunzele uscate, fagi bătrâni de sute de ani care au sfârșit în sobele unora. Sub ochii noștrii urcă în inima muntelui recolta de lemn din ultimele săptămâni. Pe drumul de întoarcere, angajatul Rimsilva ne dă de înțeles că un astfel de măcel se va produce în toate pădurile seculare în care se va da undă verde la tăiat. Din astfel de păduri distruse au plecat urșii pe care îi vedem azi bântuind pe drumuri.
Europarlamentarul Thomas Waitz se uită înmărmurit în jur și constantă că o astfel de crimă ar fi fost peepsită crunt în Austria.
„Nu vorbim doar despre o problemă de mediu, dar și de una de securitate a muncii. Eu nu aș conduce acolo un tractor forestier pentru că mi-aș pune viața în pericol. Nu știu care sunt standardele în România, dar în Austria ar fi ilegal. Aș ajunge în instanță dacă aș cere muncitorilor să folosească un astfel de drum. Dintr-o perspectivă silvică există niște nereguli.Asta este o nebunie! Pur și simplu și-au spus: intrăm, tăiem cât putem și apoi vindem tot, cu profit cât mai mare.”, este de părere Thomas.
Iritat că ochi străini de țară au văzut ce se întâmplă, șeful departamentului de arii naturale protejate din Romsilva încearcă să se scuze cu argumente false: „Nu știu dar asta nu este pădure virgină.” Și să dreagă situația promițându-i că va opri exploatările.
Dar, în spirit pur românesc, una spune, alta face. La scurtă vreme după plecarea europarlamentarului, ne-am întors în pădurea pe care omul de la Romsilva promitea că o va salva și descoperim că a fost o minciună. Lucrările nu numai că nu s-au oprit, dar s-au intensificat. La aflarea veștii, Thomas se declară șocat. „Promisiunea lui o am înregistrată pe video, și aflu acum că au licitat pădure în aceeași regiune, același versant înseamnă că m-a mințit în față și asta mă deranjează foarte tare.”
Și noi am fost deranjați multă vreme dar nu prea a interesat pe nimeni, mai ales pe politicieni. Mai grav, acum o lună când la Bruxelles a fost organizată o conferiță exact pe acest subiect niciun europarlamnetar european nu a venit la eveniment.
„Am trimis invitații în special europarlamentarilor români. I-am invitat personal. Pentru că această problemă este strâns legată de politică și societatea din România. Sunt dezamăgit de faptul că niciunul nu a avut curajul să vină la conferința de astăzi. Să fie martori la ceea ce se întâmplă în parcurile naționale , tezaurul țării lor. Este șocant pentru mine că reprezentanții României nu sunt intereați de aceste probleme. Dacă Guvernul României nu decide să protejeze acest tezaur pe care îl dețineți, mă tem că vor exista mari probleme în relația cu Comisia Europeană și se va ajunge la o procedură de infringement și la un proces la Curtea Europeana!” spune Thomas Waitz.
Comisia Europeană a lua deja act de distrugerile din parcurile noastre naționale și a avertizat public cu sancțiuni. Într-un comunicat trimis recent la redacție Comisia națională a pădurilor spune că nu e nimic ilegal în acțiunile sale.
„Trebuie sărecunosc faptul că după ce am ascultat mesajele și am văzut imaginile, după ce am aflat de sesizările ONG-urilor și am citit articole în presa internațională, Arte, France 2, The Guardian, recunosc că este îngrijorător, este șocant și strigător la cer! E motiv de îngrijorare pentru EU. Vorbim despre un tezaur nu doar al României, ci la nivel internațional. Mai ales în cazul Munțiilor Carpați, unde există ultimele oaze de sălbăticie din Europa”, spune Humberto Delgado Rosa, directoratul pentru mediu al Comisiei Europene.
În 2004 un studiu arăta că România deținea atunci peste 270,000 de hectare de păduri virgine. După 14 ani mai avem doar 21,000 de hectare, mai puțin de 10%. Nu am fost în stare să atragem turiști, cum au făcut Germania, Austria sau Franța care câștigă sute de milioane de euro pe an de pe parcurile naționale. Nouă ne trebuie bani, azi, indiferent de ce lăsăm în urmă, indiferent de ce va fi mâine. Așa stând lucrurile, de ce să ne mirăm că suntem ultimii în topul Uniunii Europene privind numărul de turiști străini deși avem unele dintre cele mai frumoase locuri de pe continent. Și nimeni nu pare să se mai gândească la generațiile viitoare, în goana după profitul imediat am uitat importanța bogăției provenite din străbuni. Am uitat să mai luam o pauză, să ne uităm în jur la ce țară frumoasă și specială avem, am intrat în schimb într-o cursă nebună din care riscăm să nu ne mai oprim până când în jur nu va mai rămâne decât pustiul, nimicul. Și atunci vom trăi pe propria piele un faimos dicton care spune că abia când a dispărut ultimul pește, când a fost otrăvit ultimul râu, când a fost doborât ultimul arbore, omul va realiza, că nu se poate hrăni cu bani.