Există vreo legătură între Harap-Alb şi Belgia? Există! Nu a trecut Harap-Alb prin Belgia, ci a venit Belgia după el. În timp ce lumea satului românesc dispare într-un final de poveste nefericit, Marie Carels, o pianistă din Bruxelles, fermecată de basmul lui Creangă s-a stabilit într-un sătuc din Gorj ca să îndulcească puţin soarta ţăranului român.
Ciocolată belgiană made in Oltenia
Buzesti, inima Olteniei. Un sat de munte care a avut sansa istorica de a fi salvat de anonimitate, doar pentru faptul ca aici s-au nascut fratii Buzesti, vitejii căpitani ai lui Mihai Viteazu. Si cu asta au si ramas oamenii locului. Vreme de 400 de ani. Faima insa nu le-a tinut de foame, asa ca, in vremurile moderne, si-au lepadat traditia şi şuba de oier, plecând în lumea largă. Azi, faimosul Buzeşti mai numără câteva sute de gospodării goale, o mână de bătrâni şi două personaje exotice.
Trei ani a studiat Marie, în Belgia, misterul ciocolatei perfecte si îmblanzirea toanelor ciocolatei. In final, le-a dat de capăt. Cu un singur lucru mai are de furcă: cum să adapteze rigorile reţetelor belgiene la imprevizibilul vieţii în România.
Cum a convins-o Harap Alb pe Marie să se mute în România
Spre deosebire de românul tipic, pe Marie n-o scot din minti neoanele de proastă calitate care se ard tot timpul în fabrică, nici stâlpii de curent care cad la fiecare furtună ori drumul prost până la atelier. Sunt teste pe care orice nou-venit trebuie să le depăşească, pentru a afla dacă a nimerit în ţara care trebuie şi pe care o poate numi acasă. Exact cum a trecut şi prinţul fermecat care, într-o zi, a convins-o pe Marie sa lase les Belges pentru le Gorj.
Curând, a simţit că vrea şi ea să se întoarcă la tradiţii, la lucrul cu mâinile. A lăsat deoparte pianul şi s-a apucat să studieze temeinic tainele ciocolatei cu un ciocolatier belgian. În anul 2012, a decis să se mute la Buzeşti şi a stârnit o mică revoluţie în comună.
Respectul pe care l-a dat oamenilor, Marie l-a primit înapoi însutit. Marfa ei este acum apreciată şi căutată şi munca îi e răsplătită pe măsură.
Cum a făcut cunoştinţă Marie cu birocraţia românească
Împreună la bine şi la rău, căci locului care ţi-a dăruit liniştea, îi poţi ierta orice. Sau aproape orice. Singura bomboană amăruie cu care Marie nu se poate obişnui, Omul Roş şi Spânul din basmul de la Buzeşti, este hârţogăraia tipic românească.