Deși se știe, acolo unde trebuie să se știe, nu ni se spune că foarte mulți români, inclusiv din orașe mari ale țării, trăiesc în casă cu inamic teribil, care se insinuează în trupul nostru și face ravagii. E un gaz radioactiv emanat fie de sol, fie de materiale de construcții aduse din zone cu mult uraniu. În plus, există sute de galerii de mină foarte radioactive despre care nu suntem avertizați. Noi ne întrebăm de ce nu se vorbește despre asta și de ce nu prea au vrut autoritățile române să ne răspundă la întrebări.
În România există localității în care timpul pare că s-a fosilizat, locuri în care domnește un amestec bizar de trecut și prezent, dar fără pic de viitor. Clădiri din altă epocă pe care vremurile le fărâmă, fără ca omul să mai pună ceva în loc pentru că omul s-a dezobișnuit să privească înainte și pentru că aici aerul e atât de otrăvit încât a ucis orice urmă de speranță.
De multe decenii, aceste zone stranii au un locatar clandestin, unul pe care nu îl vede nimeni, dar care poate fi măsurat: radiația. S-a instalat aici cam după război, atunci când sovieticii au scormonit toți munții în căutare de uraniu. Primele exploatări miniere s-au deschis la începutul anilor 50 în Băița de Bihor și ulterior în Ciudanovița de Banat. Treptat, satele s-au tranformat în orașe pentru că, de dragul salariilor mari, zeci de mii de români au venit să lucreze în mine.