În premieră. Glasul hoților de tren

Când Capitalismul ne-a luat pe sus, România era fruntașă în Europa la numărul de kilometri de cale ferată, dar și la cel de călători (80% din populație). Trei decenii mai târziu, am ajuns rușinea continentului.

Suntem singura țară care și-a detonat Compania Națională de Transport Feroviar, singura care a încurcat Occidentul, promițând, dar fără să o facă o linie de tren care să ne lege de restul lumii. Singura în care se fură absolut tot, fără teamă și fără consecințe. Și singura țară din Europa în care companiile, inclusiv cele străine își permit, pe bani foarte mulți, să mintă, să tragă chiulul și să își bată joc de noi.

Orașe izolate, afaceri distruse și oficiali năuci, cam așa arată astăzi România de pe calea ferată.

Din 2012, comuna Sântimbru e în șantier. Se lucrează la bucata românească a Coridorului 4 Pan-European, rețeaua feroviară de mare viteză, care teoretic ar trebui să lege Nuremberg de Istanbul și implicit, țara noastră de restul continentului. Teoretic, iar ne facem de râs. În România, linia de mare viteză merge târâș. Au apărut întârzieri în execuție.

Compania IPC Pizzarotti a bătut palma cu CFR pentru modernizarea a 33 de kilometri din coridorul Pan-European pe ruta Vințu de Jos-Sântimbru-Coșlariu. S-au angajat să termine lucrările până la jumătatea lui 201, însă nici acum nu au reușit nici până acum.

CFR Marfă este îngropată într-o datorie de 200 de milioane de euro, făcută abeant, pentru că două companii de stat surori, s-au jecmănit una pe alta. Adică CFR Marfă, căreia îi aparțin vagoanele stricate n-a avut cu ce să plătească la CFR S.A., căreia îi aparțin șinele, staționarea în așteptare a reparațiilor, astfel a pornit războiul.

În jurul CFR Marfă au început să se adune vulturii, poate e doar o coincidență, dar la un eveniment organizat recent, lângă ministrul Transporturilor s-a așezat chiar Gruia Stoica, personaj cunoscut ăn spațiul public pentru afacerile interesante făcute cu CFR Marfă.