În premieră. Despre viață și alte nimicuri. Interesele ascunse din sistemul de transplant

Stat indolent plus interese ascunse plus orgolii nemăsurate egal suferință și moarte. Nu pentru cei care trag sforile, desigur, ci pentru toți ceilalți - cei mici și anonimi. Mii și mii de români pierd ani pe liste de așteptare sperând că undeva cineva se străduiește să le facă rost de un rinichi sau un plămân sau o bucată de ficat pentru transplant. Unii dintre ei pierd nu doar ani, ci toți anii pe care i-ar mai fi avut dacă ar fi trăit într-o țară civilizată.

Nici până azi, la aproape trei decenii de la Revoluție, statul român nu a fost în stare să pună la punct un centru de transplant pulmonar și un program național destinat zecilor de de români care se luptă crâncen pentru fiecare gură de aer.

După ce ani de zile, pe bani grei dați de statul român aceste intervenții au putut fi realizate doar în străinătate, la Viena mai ales, în februarie 2016, s-a anunțat brusc că avem și noi primul spital capabil să facă transplant pulmonar: ''Sfânta Maria'' din București.Nici nu au apucat însă bolnavii români să se bucure de gura de oxigen primită, că a și început scandalul. Spitalul a fost acuzat că a primit acreditare fără să fi respectat niște criterii minime. Așa că fostul ministru al sănătății, Vlad Voiculescu, a refuzat să îl includă în programul național de transplant.

Iar, pentru că trăim în România, poveștile au mai mereu ascunzișuri tenebroase. Reporterii ''În premieră'' au intrat în posesia unei înregistrări audio care suprinde o discuție între președintele Agenției Naționale de Transplant și câțiva oficiali din lumea medicală românească.

În înregistrare, profesorul Radu Deac vorbește despre presiuni care ar fi fost făcute de către managerul Spitalului ''Sfânta Maria'' pentru acreditarea unității medicale, chiar dacă viața viitorilor pacienți ar fi fost pusă în pericol.

''Sunt capabili de orice. Vă puteți aștepta absolut la orice. Dacă noi am fi ticăloși, asta ar trebui să facem. Să-l lăsăm să facă (n.r. transplant).Atunci ar muri niște oameni. Nu am mințit niciodată, dar nu am spus niciodată tot ce știam. Eu am lipsit două zile și, în timpul acesta, s-au făcut toate formalitățil de acreditare, cu o repeziciune.. Într-o zi!'', a spus președintele ANT.

Mai mult, reprezentanții spitalului ''Sfânta Maria'' au chemat mai mulți pacienți care aveau nevoie de transplant la spital pentru a arăta că au pacienți care au nevoie de tranplant și pentru a forța mâna autorităților în ceea ce privește acreditarea. Însă, dezvăluirea unui astfel de pacient este revoltătoare. După ce a fost internat, a descoperit că va trebui să împartă unica butelie de oxigen cu un alt pacient din același salon.

Cei mai norocoși, vând tot, își cumpără organele de care au nevoie și plătesc ani grei pentru operații. Și ei ,dar și doctorii lor încalcă, deci, legea pentru că statul nu e capabil să pună la punct un program de transplant. Ba chiar, mai pun în pericol și contractele pe care le avea cu spitale din Occident în care se pot interna românii.

Haosul din acest sistem a născut situații monstruoase sau ilegale.

Un fost angajat din sistem a descoperit că în spitalul unde lucra se făcea trafic de organe.

''La sfârșitul lunii martie 2003, am descoperit că se face trafic de organe'', a spus Emanuel Ungureanu.