Grațierea oferită de președintele Joe Biden fiului său, Hunter, este un act fără precedent pentru un președinte în funcție și arată foarte mult ca grațierea dată de republicanul Gerald Ford predecesorului său, Richard Nixon, după scandalul Watergate și furtuna politică din timpul uneia dintre cele mai controversate administrații americane din istorie, scrie Politico.
Actul de clemență al lui Joe Biden pentru fiul său, de duminică seară, este un act politic extraordinar cu o „lărgime” juridică nemaivăzută – practic, Hunter Biden este exonerat de la orice fel de posibile acuzații la nivel federal pentru fapte pe care le-ar fi putut comite de-a lungul ultimului deceniu.
Experții din domeniu spun că doar un singur alt exemplu de grațiere seamănă cu această grațiere a lui Joe Biden – grațierea lui Richard Nixon în 1974.
„Nu am mai văzut niciodată acest fel de formulare într-un document de grațiere, cu excepția grațierii lui Nixon. Se grațiază infracțiuni care nici măcar nu au fost cercetate”, spune Margaret Love, care a lucrat la Casa Albă între 1990 și 1997, în timpul administrațiilor Bush (41) și Clinton ca avocat de clemență, o poziție în cadrul Departamentului de Justiție care se ocupă de probleme legate de grațieri.
„Chiar și cele mai extinse grațieri date în perioada primului mandat Trump erau foarte specifice în ce privește faptele pentru care se acord clemență”, a adăugat Love.
O grațiere similară cu cea a lui Nixon de după Watergate
Grațierea lui Joe Biden, declarată în document „deplină și necondiționată” este în mod deliberat vagă – asta pentru că președintele democrat se așteaptă că Trump și aliații lui, de multă vreme obsedați de Hunter Biden și pe care și-au dorit mereu să-l folosească drept armă împotriva tatălui său, să folosească problemele acestuia pentru a pune presiune pe familia Biden după 20 ianuarie.
Unii comentatori republicani au vorbit despre speculații că Hunter Biden ar putea fi pus sub acuzare pentru luare de mită, pentru lobby ilegal și pentru alte infracțiuni ce ar putea fi comise în activitățile sale de afaceri în străinătate, dar și ca urmare a vechii sale dependențe de droguri, o problemă pe care a tratat-o între timp.
Astfel că președintele Biden încearcă să preîntâmpine orice fel de astfel de acțiuni ale viitoare administrații Trump prin grațierea lui Hunter nu doar pentru condamnările pe care le are la activ, dar și pentru orice alt tip de infracțiune pentru care ar putea fi pus sub acuzare în viitor.
Practic, Hunter Biden e exonerat direct pentru orice ar fi făcut între 1 ianuarie 2014 și 1 decembrie 2024 – similar cu felul în care Nixon a fost grațiat pentru orice act ilegal comis de-a lungul președinției sale dintre 20 ianuarie 1969 și 9 august 1974.
Data de 1 ianuarie 2014 nu a fost aleasă aleatoriu – este echivalentă cu momentul în care Hunter Biden a intrat în board-ul director al Burisma Holdings, o companie ucraineană din domeniul energetic. Republicanii încearcă de ani de zile să obțină material compromițătoare legate de această Burisma care să-l implice și pe Joe Biden, până acum fără succes.
Această grațiere mai vine într-un context specific – Donald Trump a anunțat, recent, că-l va numi pe Kash Patel, unul dintre aliații săi înfocați, ca director al FBI. Patel este cunoscut pentru criticile la adresa familiei Biden și de încrâncenarea cu care a vorbit de problemele juridice ale fiului președintelui american.
Influența trumpistă
Trump nu va avea nicio posibilitate juridică de a anula această grațiere, iar faptul că est un act atât de extins îl oprește pe viitorul președinte și din a mai încerca să urmărească judecarea și condamnarea fiului lui Biden și pentru alte lucruri, spune Samuel Morison, avocat specializat pe domeniul grațierilor și clemenței juridice.
Experții spun că grațierea lui Biden are, însă, un corespondent chiar în stilul lui Trump de a grația. De multe ori, Donald Trump și-a grațiat prietenii, familia sau aliații motivând că faptele pentru care aceștia au fost acuzați s-au datorat legăturilor lor cu el și cu politica și au fost, deci nedrepte – o poziție care a rupt tradiția americană a separației informale dintre administrație și actul de justiție.
Actele anterioare de clemență ale președinților nu au fost date cu motivația că actul de justiție a fost nedrept, ci ca recunoaștere directă că beneficiarii au înțeles gravitatea faptelor lor și că s-au reabilitat.
Trump a fost primul care a deviat de la acestă normă menită să păstreze încrederea publicului în justiție, iar Joe Biden i-a urmat și el. Joe Biden a motivat el însuși prin ideea că Hunter Biden nu ar fi fost niciodată urmărit penal cu atâta înfocare dacă nu ar fi fost fiul lui, o idee care poate fi parțial acreditată având în vedere precedentul juridic pentru fapte similare.
Totuși, decizia lui Biden reprezintă un nou moment care arată cât de mult a influența și influențează încă stilul de politică al lui Donald Trump. Rămâne de văzut și dacă și cât de mult va afecta această situație perspectivele politice ale democraților pe viitor.