Numărul 10 şi căpitanul echipei naţionale a României pentru mulţi ani, Gică Hagi a strâns în jurul lui o întreagă generaţie de jucători care a ajuns să fie cunoscută ca "Generaţia de aur". Machedonul a participat la nu mai puţin de şase turnee finale de campionat mondial sau european în tricoul "tricolor", în 1984, 1990, 1994, 1996, 1998 şi 2000, performanţă pe care nu a putut să o egaleze nici un alt român.
Mai mult, Hagi este cel mai prolific jucător din istoria echipei naţionale (la egalitate cu Adrian Mutu), cu 35 de goluri marcate în 125 de meciuri. Dar nu numai golurile au fost cele care i-au apropiat publicul din România, Turcia, Spania sau alte locuri, ci fazele de mare spectacol reuşite în timpul meciurilor. De-a lungul carierei sale, Gică Hagi a jucat pentru Farul Constanţa, Sportul Studenţesc, Steaua Bucureşti (cu care a câştigat Supercupa Europei în 1987), Real Madrid, Brescia, FC Barcelona, Galatasaray.
În urma carierei sale, Gică Hagi a fost declarat, în 2000, de presa din România, drept "cel mai bun jucător de fotbal român al tuturor timpurilor", conform gsp.ro. "Regele" s-a retras din echipa naţională a României pe 24 aprilie 2001, într-un meci jucat pe fostul Stadion Naţional din complexul Lia Manoliu, în faţa a 80.000 de spectatori.
De atunci, Hagi a îmbrățișat cariera de antrenor și patron de club. Prima tentativă ca antrenor a lui Hagi a fost la echipa națională în 2001, unde a deținut postul timp de cinci luni. În toamna lui 2003 a fost antrenor pentru scurt timp la Bursaspor, iar din martie 2004 a fost antrenor la Galatasaray timp de un an după care și-a dat demisia. La gruparea din Istanbul a câștigat primul trofeu al carierei de antrenor, Cupa Turciei. A mai condus FCU Politehnica Timișoara, Steaua București și, din nou Galatasaray. În prezent el este antrenorul echipei Viitorul Constanța echipa pe care o și patronează.