„Ghețarul Apocalipsei”, studiat îndeaproape de oamenii de știință. Ceea ce au găsit reprezintă un potențial dezastru pentru planetă

Oamenii de știință care folosesc nave spărgătoare de gheață și roboți subacvatici au descoperit că ghețarul Thwaites din Antarctica se topește într-un ritm accelerat și ar putea fi pe o cale ireversibilă de prăbușire, ceea ce ar însemna o catastrofă pentru creșterea globală a nivelului mării, notează CNN.

Începând din 2018, o echipă de oameni de știință care formează International Thwaites Glacier Collaboration a studiat îndeaproape ghețarul Thwaites - adesea supranumit „ghețarul Apocalipsei” - pentru a înțelege mai bine cum și când s-ar putea prăbuși.

Descoperirile lor, prezentate într-o colecție de studii, oferă cea mai clară imagine de până acum a acestui ghețar complex și în continuă schimbare. Perspectivele sunt „sumbre”, au declarat oamenii de știință într-un raport publicat joi, dezvăluind principalele concluzii ale celor șase ani de cercetare.

Ei au constatat că pierderea rapidă a gheții se va accelera în acest secol. Retragerea lui Thwaites s-a accelerat considerabil în ultimii 30 de ani, a declarat Rob Larter, geofizician marin la British Antarctic Survey și membru al echipei ITGC. „Constatările noastre indică faptul că se va retrage și mai mult și mai rapid”, a spus el.

Oamenii de știință estimează că Thwaites și stratul de gheață din Antarctica s-ar putea prăbuși în următorii 200 de ani, ceea ce ar avea consecințe devastatoare.

Thwaites deține suficientă apă pentru a crește nivelul mărilor cu mai mult de 1,5 metri. Dar, pentru că acționează și ca un dop de plută, reținând vastul strat de gheață din Antarctica, prăbușirea sa ar putea duce, în cele din urmă, la o creștere de aproximativ 3 metri a nivelului mării, devastând comunitățile de coastă din Miami și Londra până în Bangladesh și Insulele Pacificului.

Oamenii de știință au știut de mult timp că Thwaites, de mărimea Floridei, este vulnerabilă, în parte din cauza geografiei sale. Pământul pe care se află este înclinat în jos, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce se topește, mai multă gheață este expusă la apa relativ caldă a oceanului.

Cu toate acestea, până în prezent, se înțelegeau relativ puține lucruri despre mecanismele din spatele retragerii sale. „Antarctica rămâne cel mai mare joker pentru înțelegerea și prognoza creșterii viitoare a nivelului mării”, au declarat cercetătorii ITGC într-o declarație.

În ultimii șase ani, gama de experimente ale oamenilor de știință a încercat să aducă mai multă claritate.

Ei au trimis un robot în formă de torpilă numit Icefin la linia de fundare a Thwaites, punctul în care gheața se ridică de pe fundul mării și începe să plutească, un punct cheie de vulnerabilitate.

Primul clip cu Icefin înotând până la linia de fundare a fost emoționant, a declarat Kiya Riverman, glaciolog la Universitatea din Portland. „Pentru glaciologi, cred că acest lucru a avut impactul emoțional pe care l-a avut, probabil, aterizarea pe Lună asupra restului societății”, a spus ea la o nouă conferință. „A fost un eveniment important. Vedeam acest loc pentru prima dată”.

Prin imaginile transmise de Icefin, aceștia au descoperit că ghețarul se topește în moduri neașteptate, apa caldă a oceanului putând să se infiltreze prin crăpături adânci și formațiuni în „scări” în gheață.

Un alt studiu a folosit date din satelit și GPS pentru a analiza impactul mareelor și a constatat că apa de mare a putut să se deplaseze mai mult de 10 km sub Thwaites, înghesuind apa caldă sub gheață și provocând topirea rapidă.

Tot mai mulți oameni de știință au aprofundat istoria lui Thwaites. O echipă din care face parte Julia Wellner, profesor la Universitatea din Houston, a analizat carote de sedimente marine pentru a reconstitui trecutul ghețarului și a constatat că acesta a început să se retragă rapid în anii 1940, probabil declanșat de un eveniment El Niño foarte puternic - o fluctuație naturală a climei care tinde să aibă un impact de încălzire.

Aceste rezultate „ne învață în linii mari despre comportamentul gheții, adăugând mai multe detalii decât cele disponibile doar privind gheața modernă”, a declarat Wellner pentru CNN.

Printre tristețe, au existat și câteva vești bune despre un proces de care oamenii de știință se tem că ar putea provoca topirea rapidă.

Există îngrijorarea că, dacă rafturile de gheață din Thwaites se prăbușesc, vor rămâne stânci înalte de gheață expuse la ocean. Aceste stânci înalte ar putea deveni cu ușurință instabile și s-ar putea prăbuși în ocean, expunând în spatele lor stânci și mai înalte, procesul repetându-se din nou și din nou.

Cu toate acestea, modelarea computerizată a arătat că, deși acest fenomen este real, șansele ca el să se întâmple sunt mai mici decât se temea anterior.

Asta nu înseamnă că Thwaites este în siguranță.

Oamenii de știință prevăd că întregul Thwaites și stratul de gheață din Antarctica din spatele său ar putea dispărea în secolul al XXIII-lea. Chiar dacă oamenii se opresc rapid din arderea combustibililor fosili - ceea ce nu se întâmplă - ar putea fi prea târziu pentru a o salva.

În timp ce această etapă a proiectului ITGC se încheie, oamenii de știință spun că este nevoie de mult mai multă cercetare pentru a înțelege acest ghețar complex și pentru a înțelege dacă retragerea sa este acum ireversibilă.

„Deși s-au făcut progrese, avem încă o incertitudine profundă cu privire la viitor”, a declarat Eric Rignot, glaciolog la Universitatea din California, Irvine și parte a ITGC. „Rămân foarte îngrijorat de faptul că acest sector al Antarcticii este deja într-o stare de colaps”.