Când ar putea România să intre în Schengen terestru. Ultimul mesaj din Austria e un semnal
Publicat acum 2 ore si 3 minute
Gabriela Firea: Mulţi ani puternici celor care asigură pâinea cea de toate zilele
"Respect si prețuire mâinilor şi minților care trudesc. La multi tuturor celor care își câștigă existenta prin muncă. Pe șantiere, în spitale, școli, fabrici, birouri, pe câmp şi, nu în ultimul rand, în casă, în gospodărie. Multi ani puternici celor care asigura pâinea cea de toate zilele", a scris Gabriela Firea pe Facebook.
Ziua internaţională a muncii, cunoscută şi sub denumirile de Ziua muncii sau Ziua internaţională a muncitorilor, este sărbătorită, anual, la data de 1 mai.
Ziua muncii îşi are originea în Statele Unite. În 1884, în cadrul Convenţiei naţionale de la Chicago, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore sau săptămâna de lucru să aibă 48 de ore.
Muncitorii aveau dreptul doar la o singură zi de odihnă pe săptămână. În anul următor, Federaţia şi-a reiterat proclamaţia declarând că aceasta va fi susţinută de greve şi demonstraţii.
La 1 mai 1886, muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărşăluit pentru a-şi susţine cauza. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat aproximativ 90.000 de muncitori.
Trei zile mai târziu, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate, ciocnirile soldându-se cu morţi şi răniţi.
Iniţiată în SUA, Ziua muncii s-a impus în Europa
Revendicările muncitorilor din Statele Unite au ajuns în Franţa în 1889, cu ocazia centenarului revoluţiei franceze. Între 1890 şi 1891 au avut loc manifestaţii atât în SUA dar şi în mai multe ţări europene.
Începând din 1919, 1 mai a devenit zi de sărbătoare publică, la această dată fiind ratificată săptămâna de 48 de ore, cu 6 zile lucrătoare. Eliminată temporar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către mareşalul Pétain, 1 Mai a redevenit sărbătoare publică în 1947.
Ziua internaţională a muncii a fost recunoscută drept un eveniment anual, oficial, la cel de-al doilea Congres al Internaţionalei a II-a din 1891, de la Bruxelles. De atunci, an de an, la 1 Mai, muncitorii au avut prilejul să-şi exprime public cererile privitoare la condiţii mai bune de muncă şi la salarii decente.
În România, ziua de 1 Mai a fost marcată, începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpeneşti. Primele demonstraţii muncitoreşti organizate la noi în ţară au avut loc în 1945, la Bucureşti, iar ultimele s-au desfăşurat în 1971.
Ziua de 1 Mai este zi nelucrătoare în cele mai multe state, între care şi România.