”Delta Plus este o linie separată de descendență din Delta, comună în privința caracteristicilor unor gene care sunt implicate în sinteza proteinei Spike cu varianta Beta, sau ”mutația Kent” britanică.
Drept urmare este considerată de unii specialiști, la acest moment, drept o ”super-variantă”, atât privind infecțiozitatea dar și capacitatea de bypass a sistemului imun.
”Delta Plus ne îngrijorează foarte tare, medical”
Mutageneza virusurilor în plină epidemie este un fenomen cu două domenii de imprevizibil: unul care poate fi cartat, și prezis cu un grad de fidelitate acceptabil, să-i spunem ”imprevizibil previzibil”, dat fiind caracterul de ”clichet” al evoluției spre neutralitate a unor alele/ polimorfisme genetice (în timp inactivate, sau degenerate). Cealaltă este marele ceasornicar orb, caracterul vieții de-a fii complet neprietenoasă. Noi îi spunem ”haos”.
Apariția variantei Delta a făcut parte din imprevizibilul previzibil, dincolo de faptul că a făcut ravagii în India. Delta Plus, însă, nu. Delta Plus s-ar putea să creeze haos.
La acest moment, privind la evoluția epidemică în România, dar și genealogia cunoscută a variantelor de coronavirus în lume/ pe glob, câteva lucruri devin evidente:
1. E o chestiune de luni până când numărul infecțiilor cu COVID va reîncepe să crească. Termenul ”val” este impropriu atâta vreme cât vaccinarea continuă, și rămâne un stăvilar în calea conectomicii virale, i.e. distanței oarecare pe care trebuie să o parcurgă virusul între două gazde vulnerabile.
Mutațiile virusului ar putea înfrânge eficacitatea vaccinurilor anti-COVID
2. E o chestiune de luni până când o variantă de coronavirus va putea să treacă de bariera imună obținută de individ fie prin boală, fie prin vaccin.
3. Drept urmare, este foarte posibil că vaccinarea anti-COVID va intra în practica periodică de imunizare a populației, similar cu campania de vaccinare anti-gripală.
4. Observațiile actuale, cel puțin cele din Israel, că infecțiile observate cu Delta la cei vaccinați sunt, cel mai probabil, cauzate de un viciu statistic, nicidecum de o predispoziție a celor vaccinați de a contacta noua sușă (variantă).
5. Pe de altă parte, ce-ar fi trebuit să reținem deja, ca strategie de sănătate publică, e că ce e astăzi în Hanoi, mâine e în Buenos Aires. Și cu transformările dureroase, durabile în ce privește circulația oamenilor pe mari distanțe (aeroportuar, feroviar, maritim rutier etc), plasa de siguranță nu e perfectă.
6. Avem, astăzi, un mic focar de COVID cu variantă Delta în Argeș. E greu de zis/ prezis/ estimat încotro o va lua, dacă mâine merge spre Moldova sau poimâine ajunge la Botoșani. Regula e ”un focar oriunde, un focar pretutindeni”.
7. De ce rămân cifrele pandemice mici în România, în pofida tuturor de mai sus? Pentru că avem încă suficiente insule de imunitate, și o mobilitate oarecare care ne protejează, respectiv campanii de imunizare de jur împrejur, sensibil mai performante decât a noastră (cel puțin în Occident).
Și totuși, curbarea răspândirii unui agent/ vector viral până la punctul la care nu mai este epidemic/ pandemic nu va putea fi făcută prin extincția lui, cât prin evoluția populației, respectiv adaptarea gazdei (a omului).
”Biologic, omul se va adapta la virus”
Biologic, omul se va adapta la virus. Propteaua dată de știință, folosirea de vaccinuri, va avea unic rezultat umanitar că această ”adaptare” se va face cu mai puțină pierdere de vieți omenești. La fel de bine cum relația dintre virus și vaccin este totuși una de tip iepure/ broască țestoasă. Virusul rămâne mereu cu un pas înaintea vaccinului.
Speranțele noastre se îndreaptă spre posibilitatea că a) imunitatea celulară (mult mai versatilă) este capabilă să ”recunoască” și să neutralizeze coronavirus pe măsură ce e expusă succesiv la valuri de infecție, respectiv b) că vaccinarea devine, treptat, mai adoptabilă în populații.
Paradoxul adoptabilității vaccinului anti-COVID în populație este că, cel mai probabil, se va întâmpla tot sub presiunea terorii și a fricii imense de boală, și de moarte.
”Conducerile lumii consideră, încă, morbiditatea COVID incompatibilă cu vaccinarea obligatorie”
Alternativa de a face vaccinarea anti-COVID obligatorie (similar purtării centurii de siguranță, sau a trusei de prim ajutor) se împiedică de diverse chestiuni particulare actului medical, sau politicilor de sănătate publică, vis-a-vis de povara medicală/ economică a pandemiei de COVID. Ca o ironie, deși avem 4 milioane de victime, sute de milioane de infectați/ vindecați, trilioane de dolari pierdute în dezastrul economic înconjurător, conducerile lumii consideră, încă, morbiditatea COVID ca fiind incompatibilă cu vaccinarea obligatorie. E un lucru pe care medical va trebui să-l acceptăm.
În cele din urmă lupta aceasta pe care am dus-o, în ultimul an și jumătate, cu ”noul coronavirus” va fi păzit mulți oameni de un deznodământ fatal. Pentru deocamdată. Înveți, în meseria de doctor, să îți ajustezi realitățile și expectativele pe măsură ce viața merge înainte.
Da, mă uit la știrile despre Delta/ Delta Plus. Avem, acum, suficientă știință încât un nou 2020 să nu se repete, poate chiar mai rău, în România?
Da. Circuite făcute, doctori familiarizați deja cu patologia, algoritme de lucru perfecționate, scheme de tratament cu suport empiric deja solid, și vaccin.
Nu avem, din păcate, epidemiologi mai mulți, DSP-uri mai performante, o digitalizare elastică și robustă. Iar deocamdată nu pare să deranjeze pe nimeni că n-avem. Pentru că avem de altele, și alte priorități.
Criza, spun unii, e mama oportunității. Alții spun că e copilul bastard al prostiei. Depinde cum privești la problemă”, a scris psihologul Gabriel Diaconu pe Facebook.