Celula în care a fost închis Nati Meir a fost pregatită din timp. Înainte de extrădare, grecii au pus condiții
Publicat acum 8 ore si 22 minute
Niponul a ajuns în Europa de Est la începutul lui 1990 și vizita în România a decis-o într-o noapte, în timp ce se afla în Berlin. A fost nevoie de un televizor care transmitea știri și imagini cu România de după Revoluție, așa că Nouri a decis să urce în tren cu destinația București.
„Era o vară blândă, m-am scufundat în lumina soarelui și atunci am văzut pentru prima dată imaginea Gării de Nord. Era o imagine pașnică, departe de imaginea Revoluției pe care o văzusem anterior la televizor. M-am simțit liniștit. Cu cât înaintai mai mult spre centrul orașului vedeai aglomerația urbană, însă, toată această agitație pe mine unul m-a liniștit. Mă pierdeam în timp și spațiu în timp ce priveau chipurile oamenilor”, povestește Norihiro pentru antena3.ro.
Norihiro: Românii mi-au arătat ce înseamnă libertatea
A legat multe prietenii, iar curiozitatea pentru țară nu s-a limitat doar la București. A ajuns la Brașov, Timișara, Maramureș și Horezu. Românii i-au arătat ce însemnă libertatea pentru prima dată în vara lui 1990, iar în 1993 s-a reîntors pentru a surprinde și mai multe chipuri și locuri în fotografiile sale.
La vremea aceea nu înțelegea foarte bine Revoluția, dar își amintește că a fost impresionat de energia vibrantă a acelor zile, de spiritul şi entuziasmul oamenilor, iar vizita la București din 1990 a devenit aproape un ritual. Din 1990 până în 2000 a venit anual în România, după care s-a reîntors în iunie 2004 și în 2004.
„M-a impresionat foarte mult Lipscaniul, centrul vechi al Bucureștiului. Când sunt în Japonia îmi amintesc deseori de acest loc. Am în minte imaginea unui perete înalt care e așezat de-a lungul străzii principale. Venirea în România mi-a dat o altă perspectivă asupra Europei de Est. Era un tumult pe care Occidentul nu-l avea”, a mai mărturisit fotograful.
La 30 de ani de la Revoluție are în mintea imaginea Gării din Nord prăfuită și zgomotul strident al tramvaielor bucureștene.
Ceaușescu îmi amintea de Shogun
„Nu știam exact cine e Ceaușescu, însă îmi amintesc de un lucru din 1990. Când am fost invitat în locuința unor români, am văzut că aveau cartea ”Shogun”. Când aveam 13 ani am văzut pentru prima dată și filmul. Pe timpul șederii mele în România, m-am gândit că Ceaușesucu și-ar fi dorit să devină un fel de Shogun, un fel de rege al României. Ceaușescu mi-a amintit de shogun”.
În anul 2018 s-a reîntors în București pentru două săptămâni, un oraș care nu îi era deloc străin după 14 ani, ba chiar familiar.
„Și Bucureștiul și Horezu erau mult mai colorate și schimbate față de anii 90. Peisajul gri din anii 1990 a dispărut definitiv. Dar nu era o Românie pe care nu o cunoașteam, era o Românie pe care o știam destul de bine. Mă întrebam unde s-a dus umbra anilor 9. Oamenii, nu s-au schimbat. Prietenii mei au rămas aceeași pe care îi știam. Practic era o întoarcere acasă”.