Antena 3 CNN a obținut forma proiectului de lege transmisă spre promulgare.
Potrivit acesteia, ”copilul este considerat în risc de separare de familie, dacă familia care se ocupă cu creșterea și îngrijirea lui se confruntă cu una sau multe dintre următoarele situații:
a) situația economică și condițiile de locuit precare existente în mediul său familial și/sau în comunitate, respectiv situație de risc de sărăcie monetară sau sărăcie extremă;
b) starea de sănătate precară a unuia sau a mai multor membri ai familiei, inclusiv dizabilitatea acestora;
c) mediul abuziv, violent existent în familie și comportamentele la risc care pot afecta negativ relațiile dintre adulți, copii și dintre adulți și copii.
Vezi AICI forma finală a legii.
Copilul este considerat a fi în risc de separare și în anumite situații de vulnerabilitate cu care se confruntă, cum ar fi comportamentul delincvent, părăsirea repetată a domiciliului, consumul de alcool și de droguri, tentativă de suicid și abandonul școlar, chiar dacă familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui nu se confruntă cu niciuna dintre situațiile prevăzute la alin. 1.
Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de situația economică și condițiile de locuit ale acesteia, se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:
a) trăiește în sărăcie extremă;
b) are venituri reduse și nu primește beneficii de asistență socială;
c) are părintele unic susținător sau ambii părinți fără ocupație sau în șomaj;
d) ocupă fără drept anumite spații de locuit, inclusiv spații construite ilegal sau locuințe improvizate ori spații care nu sunt destinate locuirii;
e) nu dispune de spațiu locuibil suficient raportat la numărul de persoane, respectiv locuința este supraaglomerată;
f) locuiește în spații improprii sau întâmpină probleme privind siguranța și igiena locuinței.
Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de situația socială a acesteia, se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:
a) are în îngrijire o mamă minoră sau o minoră gravidă;
b) părintele unic susținător sau ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate;
c) are unul sau mai mulți copii care au revenit în țara de origine după o experiență de peste un an de migrație;
d) are membri adulți cu dizabilități care le afectează semnificativ calitatea vieții și participarea lor la viața socială;
e) are cel puțin un membru al familiei care nu are acte de stare civilă;
f) a avut sau are unul sau mai mulți copii pentru care a fost stabilită o măsură de protecție specială, în condițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) a avut sau are unul sau mai mulți copii părăsiți în unitățile sanitare;
h) a avut sau are unul sau mai mulți membri condamnați la o pedeapsă privativă de libertate.
De asemenea, „serviciul public de asistenţă socială va avea obligaţia de a sprijini familia care are unul sau mai mulţi copii polispitalizaţi, are unul sau mai mulţi copii de vârstă şcolară care nu au fost înscrişi într-o formă de învăţământ sau care nu frecventează cursurile unei forme de învăţământ obligatoriu, are unul sau mai mulţi copii cu cerinţe educaţionale speciale”, conform iniţiativei legislative.
Dacă în urma evaluării unui copil și a familiei acestuia, serviciul public de asistență socială constată că acesta se află în cel puțin o situație de vulnerabilitate prevăzută la art. 5 se întocmește planul de servicii.
Planul cuprinde serviciile care trebuie oferite pentru a răspunde nevoilor identificate ale copilului și ale familiei acestuia, beneficiile de asistență socială oferite acestora și intervențiile necesare pentru punerea în practică a planului, finalitatea urmărită prin implementarea planului, cine oferă serviciile și pentru ce perioadă de timp. Planul de servicii se aprobă prin dispoziție a primarului.
Planul cuprinde în mod obligatoriu servicii care să răspundă nevoilor identificate ale copilului.
Planul cuprinde în mod obligatoriu servicii și activități destinate părinților, care pot consta în:
a) informare, consiliere și acompaniere în domeniul sănătății, educației, ocupării forței de muncă, locuirii și protecției sociale;
b) dezvoltarea abilităților parentale;
c) facilitarea accesului acestora la beneficiile de asistență socială și serviciile existente;
d) referirea către servicii sociale, de educație, sănătate și de ocupare a forței de muncă.
Planul de servicii este întocmit pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, perioadă în care este obligatorie sprijinirea părinților în creșterea și îngrijirea copilului.
La întocmirea planului de servicii, în funcție de factorii de vulnerabilitate identificați, care expun copilul situației de risc de separare trebuie avute în vedere și măsuri pentru familie care să vizeze următoarele:
a) îmbunătățirea situației financiare a familiei;
b) îmbunătățirea condițiilor de locuit ale familiei;
c) îmbunătățirea abilităților parentale;
d) îmbunătățirea aptitudinilor casnice;
e) asigurarea accesului și participarea la diverse forme de educație;
f) asigurarea accesului la tratament sau reabilitare pentru comportamentele la risc, consumul de droguri și alcool;
g) îngrijirea adecvată și protecția copiilor împotriva oricăror forme de violență;
h) sprijinirea părinților ai căror copii au beneficiat sau ar avea nevoie de servicii de protecție.
Monitorizarea implementării planului de servicii se realizează de către asistentul social sau, după caz, de către tehnicianul în asistență socială responsabil cu activitatea de prevenire a separării copilului de familie din cadrul serviciului public de asistență socială prin vizite la domiciliul copiilor aflați în situație de separare semestrial și ori de câte ori se impune, în situația în care în urma evaluării copilului și a familiei se constată sub 10 situații de risc din cele prevăzute la art. 5 sau trimestrial și ori de câte ori se impune, în situația în care în urma evaluării copilului și a familiei se constată peste 10 situații de risc din cele prevăzute la art. 5.