Femeia a povestit, într-o scrisoare, că preferă să stea în casă și este dispusă să facă o declarație pe propria răspundere în care să absolve orice instituție de vină, în cazul în care ar muri.
Totul ar fi început pe 30 martie, atunci când femeia, care este administrator al unei asociații de proprietari, s-a întâlnit cu mai mulți oameni care și-au plătit întreținerea.
"În data de 30 martie, au fost foarte mulți oameni la asociație, să plătească apa, conform consumului înregistrat de apometre. Începând de vineri, 3 aprilie, m-am simțit mai lipsită de vlagă, sâmbătă am făcut curățenie și am zis că m-a tras curentul prin casă. Duminică m-am simțit rău, am făcut febră, mi-am monitorizat temperatura de la 35,5 la 36,2, iar pe urmă a scăzut la 35.
Spre seară mi-a crescut temperatura la 36,8, noaptea mi-a fost rău, tușeam un pic, uscat, mă dureau mușchii și m-a durut un pic în spate, dar respiram destul de bine. Luni m-am dus până la asociație, am pus un anunț că vin mai târziu și m-am dus la spital pe picioarele mele. Am stat la cort 4-5 ore și mi s-au luat probe, pe urmă mi s-a spus să o aștept pe doamna doctor în partea cealaltă a cortului, unde fuseseră alți pacienți și n-a dezinfectat nimeni după cei care au plecat. Bine că se aplică protocolul cu mine.
Sunt supărată rău! M-au băgat pe mine, și după mine a venit un domn care cred că lucrează pe salvare, și i-au luat și dânsului probă. Am așteptat-o pe doamna doctor, care a venit pe la 3 și ceva, m-a întrebat ce s-a întâmplat și mi-a spus să aștept, că-mi dă rețetă și o să mă ducă o ambulanță acasă, unde trebuie să stau în izolare 14 zile. În momentul când a venit salvarea, m-a adus direct acasă. Jur că nu am mai luat cu nimeni contact.
Dar nici sâmbătă și duminică nu am luat contact cu nimeni. Locuiesc singură de 15 ani, am două pisici și asta este. Și sunt împotriva ideii de a mă interna. Astăzi este vineri, nu am primit niciun rezultat și în 3 zile ar fi trebuit să vină, pentru că altfel testul este perimat. Toată lumea spune că dacă în 3 zile nu se lucrează proba, proba aceea este deteriorată.
Așa s-a întâmplat la bebelușii de la Timișoara, a durat 6 zile și probele au fost deteriorate, când le-au făcut din nou teste, copiii erau sănătoși. Și eu erau tratați pentru Covid. Mi se pare o mare aberație.
Și acum dacă vine DSP-ul și zice că sunt activă din punct de vedere al acestei boli, eu vreau să dau declarație pe propria mea răspundere că absolv DSP, sistemul de sănătate, pe toată lumea de orice responsabilitate.
Îmi este foarte frică să mă duc în acest spital în care foarte multă lume care lucrează acolo este infectată, și dacă mor până pe data de 22, declar pe propria mea răspundere că este vina mea și să nu fie nimeni considerat responsabil.
Eu sufăr de claustrofobie, nu pot suporta să stau într-o cămăruță, mă arunc pe geam și o să mă aibă pe conștiință. De ce să nu stau în casa mea? Acum mă simt bine și nu iau contact cu nimeni. Fac tratament cu Paracetamol, Clacid și Decasept cum mi-a dat doamna doctor, dar refuz să merg la spital. Mie nu de moarte mi-e frică, mie mi-e frică de suferință.
Eu refuz să mă duc la spital, n-au decât să-mi facă dosar penal. Atât timp cât nu ies din casă, nu am cum să fiu un vector de răspândire a bolii. Am o prietenă, mă sună de jos, îi deschid la interfon, lasă punga la ușă, eu aștept 4 minute și mă duc și-mi iau punga cu cumpărături. Până la urmă, conform Constituției, am drepturi și obligații.
Este obligația mea să respect ordonanța și să stau în casă, dar am dreptul să decid asupra vieții mele. Eu decid dacă vreau să trăiesc sau nu, nu poate decide altcineva în numele meu. Poate dacă mă duce cu forța la spital, chiar mă duce la moarte. Am sunat la Telverde, că eu mă informez peste tot, eu vreau să știu, nu mă iau după ce spun unii sau alții.
Doamna de acolo s-a dus și s-a interesat și mi-a spus că am posibilitatea, fără nicio repercusiune asupra mea, să mă vadă un epidemiolog, să-mi ia altă probă, care să fie lucrată cât mai urgent, adică de azi pe mâine, și să vadă dacă este pozitivă sau nu. Adică nu dusă proba, pe soarele ăsta, cu mașina 5 ore până la București. Că sunt mari îndoieli asupra rezultatului în aceste condiții", se arată în scrisoarea femeii din Neamț, citată de mesagerulneamt.ro.