O bubuitură puternică a zguduit Iașiul, pe data de 9 iulie. Cauza principală ar fi un meteorit de 8 kilograme, după cum explică profesorul de fizică Silviu Gurlui.
Cercetătorul susține că a evaluat impactul creat și a ținut cont de condițiile meteo din ziua respectivă, iar rezultatele arată că un meteorit de minimum 8 kilograme și cu un diametru de cel puțin 16 centimetri a explodat la mare altitudine. Deflagraţia care a zguduit Iașiul a degajat o energie uriaşă, mai mare decât reactoarele nucleare de la Cernavodă, conform profesorului Silviu Gurliu.
EXPLICAȚIA PROFESORULUI
„Iata si caracteristicile meteoritului cazut la Iasi, pe 9 iulie 2019. Meteoritul a avut minim 8 kg si minim 16 cm in diametru. Puterea exploziei evaluata a fost de minim 800 megawatt (ceva mai mult decit unul dintre reactoare nucleare de la Cernavoda /706 megawatt), insa pret de doar 2 secunde! Explozia este echivaleta cu 1.6 GJ adica 400 kg de exploziv TNT. A explodat la inaltime mare iar potentialele fragmente au ajuns pe Pamint fara sa produca efecte insemnate pentru ca nu am inregistrat vibratii in sol dupa cele 5 secunde de impact direct cu sunetul. Cel mai probabil a avut o traiectorie abrupta astfel ca la inaltime foarte mare (peste 20 km), in plina zi, lumina produsa prin explozie a fost greu perceptibila. In plus un corp de asa dimensiuni la distanta de 20 km nu poate fi observat deloc usor de ochiul uman din cauza puterii de rezolutie limitata (limita este de 10 ori mai mica decit limita de detectie a ochiului uman). Posibil si alte fenomene naturale au concurat la lipsa de vizibilitate. Caracteristicile sunetului (20-120 Hz) arata clar ca bubuitura a fost la foarte mare altitudine. Sunetele inalte au fost complet atenuate din cauza distanei mari (spre exemplu undele la 2000 de Hz au fost de 800 de ori mai slabite decit cele la 60 Hz). Evident, teoria boomului sonic al avioanelor nu se confirma pentru ca plafonul de zbor este limitat iar la peste 18 km plafon de zbor (MIG 19) presiunea sonora este atenuata prea mult ca sa produca evecte vizibile cum au fost cele de pe 9 iulie. Mai jos, la altitudini mici, se poate, dar sunetul este mult mai bogat in frecvente inalte, lucru care nu se intimpla in acest caz.
Alte detalii tehnice:
Am evaluat impactul creat si am tinut seama de conditiile meteo de pe 9 iulie de la ora 14:00 : temperatura la sol (22 gr C),umiditatea la sol (44 %); s-a tinut seama de variatiile acestora pe inaltime. Scaderea temperaturii duce la o crestere a atenuarii sunetului (implicit scade usor si viteza de propagare). De asemenea cu scaderea umiditatii creste atenuarea zgomotului. Atenuarea totala la sol in aceste conditii a fost de 0.01dB/100 m la o frecventa a sunetului medie de 50 Hz. La inaltimi mai mari atenuarea a fost mult mai pronuntata, aproape se dubleaza ajungind la 0.02 dB/100 m pentru temperaturi de -10 gr C si umiditatea de 20%. Pentru conditii reale de lucru am luat o medie ale celor doua situatii si a rezultat o atenuare totala de 12 dB pe o distanta de propagare de aproximativ 80 km. Am luat in calcul tipul de meteoritii care cad cel mai frecvent in atmosfera, pentru care densitatea medie este de 3.4 g/cm3
Comparativ, meteoritul din Rusia, cazut in Chelyabinsk Oblast, 15 februarie 2013: masa 12000 tone, diametru 20 metri, viteza 20km/s, altitudine unde a exploadat 26 km, energia exploziei a fost de 1400000GJ (400 mii tone TNT) = 30 de bombe Hiroshima.
Nota de subsol. Sunt foarte multi parametri: compozitia spectrala a sunetului perceput de noi, intensitatea, potentiale daune materiale, profilurile pe verticala ale temperaturii si umiditatii, gradul de poluare, compozitia chimica a atmosferei, compozitia chimica a meteoritului, cinetica lui, turbulente ale maselor de aer, etc. Toate vor fi analizate mai departe spre a construi un model unitar. Multumesc, Cocean Alexandru”.