Cercetările recente au demonstrat acţiunea antivirală a preparatelor obţinute din planta de lumânărică asupra unor tulpini gripale, dar şi a virusurilor hepatice.
Planta are numeroase denumiri populare, precum Lumânarea Domnului sau Coada Lupului.
Termenul de lumânărică este cel mai răspândit pentru că, văzută de la distanţă, planta se aseamănă cu o flacără.
Ceaiul de lumânărică fluidifică secreţiile bronhice fiind benefic în tusea convulsivă, în guturai, bronşite, laringite şi traheite.
Cel mai puternic expectorant şi antiinflamator natural
Ceaiul de lumânărică este binecunoscut pentru tratarea afecţiunilor aparatului respirator. Preparatele terapeutice cu flori de lumânărică sunt indicate în tratarea bronşitelor, guturaiului, a gripelor, a răcelilor comune, a pneumoniilor, anginei, trafee şi tuberculoză.
Totodată, ceaiul de lumânărică este cel mai puternic expectorant şi antiinflamator natural. Acesta ajută la decongestionarea căilor respiratorii şi la eliminarea secreţiilor vâscoase.
Mai mult decât atât, ceaiul de lumânărică îndepărtează chiar şi cele mai mici urme de secreţii de la nivelul plămânilor şi în acelaşi timp împiedică formarea secreţiilor noi.
Planta de lumânărică acţionează şi antiseptic şi antiinflamator şi la nivelul aparatului urinar. Astfel că, ceaiul de lumânărică ameliorează inflamaţiile şi atenuează durerile la nivelul aparatului urinar.
Totodată, ceaiul de lumânărică are efecte analgezice şi la nivelul intestinului. Acesta ajută la eliminarea apei şi a substanţelor toxice din organism şi favorizează absorbţia la nivel intestinal.
Ceaiul de lumânărică este şi un remediu împotriva alopeciei. Acesta îmbunătăţeşte circulaţia capilarelor şi are efect tonic asupra rădăcinilor de păr.
Ceaiul de lumânărică, cel mai puternic expectorant şi antiinflamator natural
Ceaiul de lumânărică se pregăteşte foarte uşor. Se ia o linguriţă de flori uscate şi se adaugă 200 ml de apă clocotită. Se lasă vasul acoperit 10-15 minute, se strecoară prin pânză deasă şi se beau 1-2 ceaiuri călduţe pe zi, prin înghiţituri rare, sau câte o lingură la intervale de o oră, având efecte în tratarea tusei, bronşitei, laringitei, traheitei şi a altor afecţiuni ale aparatului respirator.
Fiind denumit "ceaiul iernii", este foarte solicitat în perioadele reci ale anului şi nu trebuie să lipsească din familiile cu bolnavi de plămâni.