Minele de sare, acviferele și depozitele de combustibil care dețin stocurile de gaz natural ale Europei nu au fost niciodată atât de goale în acest moment în timpul iernii.
La doar patru luni după ce Amos Hochstein, reprezentantul SUA pentru securitatea energetică, a declarat că Europa nu face suficient pentru a se pregăti pentru sezonul rece care urmează, continentul se confruntă cu o criză a aprovizionării care a făcut ca prețurile de referință ale gazului să se dubleze de peste patru ori.
Criza a lăsat Uniunea Europeană la cheremul vremii și a președintelui rus Vladimir Putin, ambele greu de prezis.
„Criza energetică a lovit blocul atunci când securitatea aprovizionării nu era în meniul factorilor de decizie din UE”, spune Maximo Miccinilli, șeful energiei și climei la FleishmanHillard EU. El se așteaptă ca această criza energetică să mențină prețurile volatile și, de asemenea, să declanșeze mai multe tensiuni politice între autoritățile de reglementare de la Bruxelles și liderii celor 27 de state membre ale blocului.
Europa se află în mijlocul unei tranziții energetice, închizând centralele electrice pe cărbune și sporind dependența de surse regenerabile. Vântul și energia solară sunt mai curate, dar uneori capricioase, așa cum este ilustrat de scăderea bruscă a puterii generate de turbine pe care continentul a înregistrat-o anul trecut.
Pârghia crescută a Moscovei asupra vecinilor săi a devenit evidentă la sfârșitul iernii trecute, una neobișnuit de rece și lungă, care a epuizat stocurile de gaze ale Europei exact în momentul în care economiile sale ieșeau din recesiunea indusă de pandemie.
În cursul verii, Gazprom PJSC, controlată de stat, a început să limiteze fluxurile către continent, agravând penuria cauzată de întreținerea amânată a zăcămintelor de petrol și gaze din Marea Nordului și ridicând mizele unui proiect costisitor, întârziat de conducte susținut de Kremlin.
În același timp, țările din Japonia până în China și-au sporit importurile de gaz natural lichefiat (GNL) în pregătirea pentru iarna care vine. Toate acestea au făcut ca Europa să se lupte să-și reînnoiască stocurile în scădere în lunile calde, când gazul este mai puțin costisitor.
Cu toate acestea, liderii Europei nu au tras niciun semnal de alarmă. Pe 14 iulie, Comisia Europeană a dezvăluit cel mai ambițios pachet din lume pentru eliminarea combustibililor fosili în încercarea de a evita cele mai grave consecințe ale schimbărilor climatice.
Cu ochii îndreptați către obiective pe termen mai lung, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 față de nivelurile din 1990, politicienii nu au apreciat suficient unele dintre potențialele capcane care se aflau în drumul spre decarbonizare.
Producția de gaze naturale a Europei este în declin de ani de zile, ceea ce a făcut-o să se bazeze mai mult pe importuri. Acum, Rusia este pregătită să-și consolideze și mai mult poziția de principal furnizor al blocului. Gazprom și partenerii săi europeni au investit 11 miliarde de dolari în Nord Stream 2, o conductă de 1.230 de kilometri care circulă sub Marea Baltică, din Rusia către Germania.
Întârziat în mod repetat de sancțiunile SUA, proiectul de un deceniu s-a lovit un alt obstacol în această toamnă, când un nou guvern de coaliție a preluat puterea în Germania, iar autoritatea de reglementare a țării a suspendat aprobarea finală. Mișcarea a tulburat și mai mult piețele energetice europene, unde prețurile gazelor au doborât recorduri consecutive.
Putin, într-un discurs televizat ținut pe 24 decembrie, a promovat beneficiile controversatei conducte, spunând că „volumele suplimentare de gaz de pe piața europeană ar scădea fără îndoială prețul pe loc”, potrivit Bloomberg.
O creștere recentă a importurilor de GNL din SUA a oferit o oarecare ușurare, dar în cel mai bun caz, temporară. Franța trebuie să scoată mai multe dintre reactoarele sale pentru întreținere și reparații, ceea ce duce la o reducere cu 30% a capacității nucleare la începutul lunii ianuarie, în timp ce Germania continuă cu planurile de a închide toate centralele sale nucleare.
Cu cele mai reci două luni ale iernii încă înainte, teama este că Europa ar putea rămâne fără benzină.
Site-urile de stocare sunt pline cu doar 56%, cu peste 15 puncte procentuale sub media pe 10 ani. „În niciunul dintre ultimii ani de când au început înregistrările, nu am avut niveluri de stocare comparabil scăzute în acest moment”, spune Sebastian Bleschke, șeful INES, asociația operatorilor germani de sisteme de stocare a gazului și hidrogenului.
Cu excepția unei creșteri a exporturilor rusești, ceva ce nu pare să fie în carte, nivelurile vor fi la mai puțin de 15% până la sfârșitul lunii martie, cel mai scăzut nivel înregistrat, conform cercetătorului Wood Mackenzie Ltd.
Și asta presupunând condiții meteorologice normale.
Având în vedere că politica energetică este în mare parte în mâinile statelor membre, oficialii UE nu au autoritatea de a obliga guvernele naționale să reînnoiască stocurile de gaze mai rapid.
Pentru a înrăutăți lucrurile, Rusia adună trupe la granița cu Ucraina, o mișcare care, potrivit surselor de informații americane, prevestește o posibilă invazie. Aproximativ o treime din gazul rusesc care curge către Europa traversează Ucraina și, deși transporturile nu au fost întrerupte în timpul anexării Crimeei de către Rusia în 2014, nu există nicio garanție că ar rămâne cazul în cazul în care ar izbucni un război în acest an.
Situația energetică limitează sfera acțiunilor pe care puterile occidentale le pot întreprinde pentru a contracara agresiunea rusă, spune Jason Bordoff, directorul Centrului pentru Politica Energetică Globală de la Universitatea Columbia.
„Capacitatea Europei și a SUA de a răspunde unei invazii ruse este constrânsă atât de dorința de a nu agrava criza energetică a Europei prin sancționarea exporturilor rusești de energie, cât și, mai larg, de amenințarea că Rusia ar putea riposta oricărei confruntări prin restrângerea fluxurilor de gaze în Europa, așa cum a făcut în 2006 și 2009”, spune Bordoff, un fost consilier pentru energie și climă în administrația Obama.
Comercianții se pregătesc deja pentru ce e mai rău, prețurile la gazul livrat din primăvara până în 2023 crescând cu aproximativ 40% în ultima lună. Unii spun că criza ar putea dura până în 2025, când următorul val de proiecte GNL din SUA începe să aprovizioneze piața mondială.
„Este greu de înțeles cum poate fi atins un nivel decent de stocare a gazelor fără exporturi rusești suplimentare prin Nord Stream 2 sau rute existente”, spune Massimo Di-Odoardo, vicepreședinte pentru cercetare pe gaz și GNL la Wood Mackenzie. „2022 va fi un alt an volatil pentru prețurile gazelor europene.”