Un TIR încărcat cu materiale de construcții s-a răsturnat în Comarnic. Circulația în zonă e dificilă
Publicat acum 1 ora si 49 minute
Totul a pornit dintr-o întâmplare. Aflat în concediu, Emeric Siszer a vizitat Galeria de Artă din Oradea. Acolo a întâlnit-o pe Vioara Bara, preşedinta filialei bihorene a Uniunii Artiştilor Plastici şi ea l-a convins să se înscrie la facultate.
Potrivit presei locale, Emeric Siszer a povestit într-un interviu acordat universității din Oradea cum şi-a descoperit pasiunea pentru artă, dar şi cum a evoluat de-a lungul timpului în acest domeniu.
"Din pictură şi sculptură mi-am câştigat şi până acum o existența mai bună. De aici înainte voi pune în practică ceea ce învăț la Oradea", spune studentul pensionar
Până să devină student, Emeric Siszer a făcut de toate, în artă: a început cu afişe pentru protecţia muncii, apoi a urmat statuia unui miner, cea a Sfântului Francisc de Assisi - în faţa bisericii romano-catolice din oraşul său, bustul lui Gavrilă Mihali, fost primar în Borşa, opozant al regimului comunist.
"Am pictat şi o biserică. În total vreo 48-50 de scene biblice. Proprietarul unui sat de vacanţă a ţinut să aibă şi o biserică de lemn. M-a întrebat dacă nu vreau să i-o pictez. De ce nu? Fac tot ce mi se cere. Aşa îmi mai completez pensia, destul de mică", spune studentul pensionar.
"Îmi pare foarte bine că sunt student"
"Îmi pare foarte bine că sunt student. Vreau să aplic, în viaţa mea de artist, tot ce am învăţat aici, la Universitatea din Oradea. Vă daţi seama că, practic, nu-mi mai foloseşte la nimic. Nu o să primesc o pensie mai mare, când voi avea diplomă. Dar am învăţat atât de mult! De pildă, filosofia artei. Am învăţat să privesc, dintr-un alt punct de vedere, arta. Mă bucur foarte mult că sunt student", afirmă el.
Emeric Siszer spune că Artele sunt pentru el un vis împlinit, un vis din copilărie. Arta i-a plăcut de când se ştie. Îşi aminteşte precis că desena, cu pasiune, încă din grădiniţă. Mai târziu, pentru a putea să urmeze cursurile Şcolii Populare de Arte din Târgu Mureş, în paralel cu anii de liceu, s-a angajat la un tâmplar.
"Făceam sicrie şi lăzi pentru portocale. Primeam 50 de lei pe săptămână", spune artistul. În ciuda tatălui, care îl voia inginer de mine, el s-a visat dintotdeauna student la Arte Plastice.
"În anii '70 erau foarte puţine locuri în facultăţile de profil, se intra greu...". Aşa se face că, până de curând, artistul, originar din Borşa, a lucrat ca proiectant la o întreprindere minieră.
Emeric Siszer povesteşte că, după ce termina lucrul la planşetă, dădea fuga în atelierul pe care şi-l amenajase într-o anexă, la locul de muncă. Acolo făcea de toate. I-a uimit pe ortaci cu un Moş Gerilă robotizat, care se mişca autonom prin sala de mese unde colegii sărbătoreau trecerea dintre ani.
"L-am făcut dintr-o baterie de camion, un cadru metalic, roţi dinţate, un magnetofon... O doamnă a leşinat de spaimă, când l-a văzut. Maşinăria spunea: La mulţi ani! şi avea în mână un clopoţel", a mai povestit studentul.