Agricultura, exploatările miniere şi forestiere, precum şi alte activităţi umane din Borneo au dus la periclitarea elefanţilor care trăiesc în această insulă din Asia de Sud, este concluzia la care a ajuns joi o evaluare realizată de experţi în faună şi floră, potrivit Reuters, conform Agerpres.
Au mai rămas circa 1.000 de elefanţi de Borneo în sălbăticie, potrivit Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), a cărei Listă Roşie evaluează riscul de extincţie a speciilor animale.
Animalele care sunt ''în pericol critic'' se confruntă cu un risc extrem de extincţie în lipsa unor eforturi de conservare. Următoarea categorie este cea a animalelor pereclitate, printre care şi elefanţii de Borneo, care se confruntă cu un risc ridicat de extincţie în lipsa unor acţiuni de protejare.
„Este o populaţie redusă şi ar putea dispărea cu uşurinţă dacă permitem dezvoltarea zonei fără nicio măsură de conservare'”, a spus Craig Hilton-Taylor, directorul unităţii Red List din cadrul IUCN, referindu-se la elefanţii de Borneo.
Habitatul elefanţilor de Borneo, care sunt în general de dimensiuni mai mici decât elefanţii din Africa, s-a micşorat în ultimii 75 de ani, iniţial din cauza exploatării forestiere excesive, potrivit IUCN.
Elefanţii au pătruns între timp în zone dominate de oameni ca să caute hrană, ceea ce poate duce la distrugerea recoltelor şi la uciderea animalelor din răzbunare.
Elefanţii au pierdut habitat şi din cauza agriculturii, a plantaţiilor pentru cherestea, minerit şi a proiectelor majore de infrastructură.
„Braconajul pentru fildeş, ingerarea accidentală de agrochimicale şi coliziuni între vehicule sunt motive suplimentare de îngrijorare”, a spus IUCN.
Guvernele din Malaezia şi Indonezia, care controlează zone din Borneo unde trăiesc elefanţii, au elaborat planuri cu măsuri de conservare care necesită coordonare extensivă cu corporaţii, proprietari privaţi şi ecologişti, printre alţii.
Pentru a ajuta animalele să facă faţă ritmului dezvoltării umane, autorităţile încearcă să creeze coridoare destinate elefanţilor, prin care animalele să se poată deplasa în siguranţă între zonele fragmentate ale habitatului lor.
„Poţi permite dezvoltarea, dar trebuie să minimizezi pierderea de habitat şi efectele asupra elefanţilor. E destul de dificil”, a spus Hilton-Taylor.