Ce înseamnă „follow” și cu ce cuvinte îl putem înlocui
Publicat acum 2 ore si 13 minute
Pentru tinerele gerații post-revoluționare, evenimentul din 89 a produs schimbări profunde în educație. Trecând de la comunismul care altera faptele istorice din manuale pentru a dezvolta patriotismul și cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, învățământul de după Revoluție, a trecut printr-o tranziție ambiguă. Dacă societatea comunistă avea ca scop formarea unei personalități care să servească regimului, noua lege a învățământului a pus accent pe dezvoltarea liberă a individului, pe formarea unei persoane independente, cu spirit creativ.
Educația, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu - Învățământul bazat pe frică și reguli stricte. Organizațiile de elevi, instruite pe o viziune dictatorială
Încă de la grădiniță, copiii treceau la organizații precum Șoimii Patriei, Pionierii sau Uniunea Tineretului Comunist, unde desfășurau activități de ”slăvire” a regimului comunist și de ”prea-mărire” a soților Ceaușescu. Pe lângă orele de curs de la școală, elevii erau obligați să desfășoare muncă patriotică, să colecteze materiale reciclabile și să participe la manifestațiile desfășurate cu ocazia Zilei de 1 Mai( Ziua Muncii), 8 Mai (Ziua Partidului Comunist Român), 23 August (Ziua Națională a Republicii Socialiste România).
Elevii erau obligați să poarte uniforme, iar în sălile de clasă trona portretul ”tovarășului” Nicolae Ceaușescu. Structura anului școlar cuprindea trei trimestre. Învăţământul era structurat în ciclu primar (clasele I-IV), gimanziu (clasele V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) şi treapta a doua de liceu (clasele (XI-XII). Școlarii studiau după manuale unice, cu texte patriotice. Chiar și în manualele de matematică, existatu probleme cu conținut politic.
Primul examen se susținea la finalul clasei a VIII-a și era reprezentat de admiterea la liceu. Pentru a accede în clasa a XI-a de liceu, elevii susţineau un nou examen: treapta I. Dacă cineva pica treapta, rămânea cu cele zece clase. Anii de studiu în liceu se încheiau cu examenul de Bacalaureat.
Șoimii Patriei: organizația era reprezentată de copiii cu vârste cuprinse între 4-7 ani. Scopul organizaţiei era de "educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de "Partidul Comunist Român". Imnul organizației purta chiar numele organizației. Fetele erau îmbrăcate cu fustiţă albastră (pantalon albastru), bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, pălărie albastră, ciorapi albi, ecuson. Băieţii erau îmbrăcaţi cu pantaloni albaştri (lungi si scurţi, în funcţie de anotimp), bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, şapcă albastră, ciorapi albi şi ecuson.
Pionierii: intrarea în rândurile pionierilor se făcea în clasa a II-a, în mai multe etape. În prima etapă, elevii fruntași, iar în a doua etapă ceilalți. Primirea se făcea de elevii claselor a IV-a, iar cei mici trebuia să depună jurământ. Imnul organizației se numea ”Mulțumiri din inimă partidului”. Pionerii aveau şi ei uniformă specifică: nelipsita cravată roşie cu inel și tricolor pe margine, cămaşă albă, cu epoleți, fustă plisată, centură cu stema țării, sau pantaloni negri, basc alb(ciclul primar) și basc albastru (ciclul gimnazial).
Școala era unitatea de pionieri, fiecare clasă era un detașament, iar detașamentul era împărțit în grupe. Fiecare astfel de grupare avea un comandant.
UTC-iștii: Odată cu intrarea la liceu, copiii deveniţi adolescenţi intrau în Uniunea Tineretului Comunist: Puteau deveni membrii elevi din clasa a VIII-a, cu merite deosebite la învăţătură, iar în clasa a IX-a şi a X-a puteau fi primiţi şi cei mai slabi la învăţătură. Imnul se numea ” Uteciștii de azi, comuniștii de mâine”
Manualele erau gratuite pe toată perioada școlarizării, inclusiv la liceu. În toate manualele, pe prima pagină era o fotografie cu Nicolae Ceaușescu, iar prima poezie era imnul Republicii Socialiste România "Trei culori”.
Cum s-a schimbat învățământul, după 1989. Elevii post-decembriști, de la propagandă la pragmatism
După perioada comunistă, idealul educațional al școlii românești se schimbă și constă în ”dezvoltarea liberă integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative”.
Prima lege a Educaţiei de după Revoluţie a fost adoptată în 1995. Legea din 1995, a lui Andrei Marga, a decis introducerea examenului de capacitate în 1999, elaborarea unui nou Curriculum Naţional (clasele I-IX), introducerea de manuale alternative pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal, înlocuirea trimestrelor cu semestrele.
Ecaterina Andronescu a introdus în 2001 repartizarea computerizată în vederea admiterii în învăţământul liceal şi profesional, extinderea învăţământului obligatoriu de la 8 la 10 clase, reorganizarea examenului naţional de Capacitate, prin susţinerea acestuia într-o singură sesiune, inclusiv prin atribuirea unei noi denumiri: teste naţionale.
Metodele educative nu s-au schimbat în totalitate. Încă se mai folosesc metodele bazate pe reproducere a informației, punând pe locul doi, metodele activ-participative, menite să dezvolte creativitatea și gândirea critică.
O altă schimbare majoră a fost apariția învățământului privat, ca o alternativă la învățământul de stat.
În schimb, au dispărut școlile profesionale, generând o criză a forței de muncă și a dispariției unor meserii.
Învățământul românesc a trecut printr-o tranziție dificilă, care nu s-a încheiat nici până acum. Însă, în sitemul actual elevii nu mai sunt supuși unor reguli severe, ei sunt îndrumați să își dezvolte latura creativă a personalității și să găsească cele mai eficiente modalități de adaptare la cerințele societății actuale.
Ce schimbări s-au produs în limba română, după Revoluție
După Revoluția din 1989 s-au produs mari schimbări și în ceea ce privește limba română. Accentele, anumite reguli de scriere sau chiar sensul unor cuvinte au căpătat noi valori.
-În 1997 s-a introdus recunoașterea blancului ca semn ortografic
-În ceea ce privește abrevierile s-a admis și scrierea fără puncte despărțitoare, preferată actualmente, a unor abrevieri de tipul SUA, UNESCO.
-Accentul: La unele cuvinte se admit variante accentuale literale libere (antic/antic, trafic/trafic). La unele cuvinte se recomandă o singură variantă accentuală, uneori diferită
faţă de DOOM1(!aripă, !avarie)
-Numele statelor actuale trebuie folosite în forma oficială recomandată de acestea: *Belarus pentru statul actual/Bielorusia
-Au fost aduse modificări scrierii cuvintelor care au fost răspândite prea puțin, fiind lăsate într-un con de umbră. "Nicio" în loc de "Nici o", "odată" întotdeauna legat sau cuvântul "macho" nou intrat în limba sunt doar câteva din modificările care au apărut în dicționarele lingvistice românești.
”Gramatica Academiei Române și noul DOOM(2) sunt principalele documente reglatoare care normează limba română contemporană. Problema este că, la mai mult de zece ani de la apariție, în 2005, modificările aduse limbii române au rămas, pentru mulți, necunoscute și neaplicate integral. Evident, normele noi, deși au stârnit controverse aprinse, au valoare de lege și trebuie respectate ca atare. Mediatizarea lor s-a făcut, în special, prin școli, în cadrul orelor LLR, dar și prin intermediul media, profesorii semnalând faptul că simpla lor expunere în fața elevilor nu este suficientă. Cei mai expuși sunt elevii din clasele terminale, care trebuie să susțină examenele finale și care riscă să fie depunctați pentru nerespectarea noilor norme ale limbii. La contactulcu noile reglementări, după momente firești de derută, elevii s-au obișnuit cu ele, treptat,adaptarea find mai ușoară, paradoxal, pentru cei care pronunțau greșit, până la noul DOOM, unele forme.
În calitate de profesori de LLR, asistăm neputincioși la fenomene cum ar fi „uzul care impune norma” sau la predilecția elevilor noștri pentru prescurtarea cuvintelor, instituindu-și un cod nou de comunicare „argotică”.Dacă prin apariția acestor documente s-a declanșat o adevărată „criză„ a limbii române, ele aduc și o serie de norme necesare, cum ar fi oficializarea unor termeni împrumutați din limba engleză sau scrierea legată a unor cuvinte, modificări justificate prin transformările din societatea contemporană, alături de uzul limbii române.”, a declarat pentru antena3.ro Marina Curculescu, profesor LLR.
Noua generație și Comunismul. Ce învață și care este importanța Revoluției din 1989 în manualele școlare
După 30 de ani de la Revoluție, noua generație manifestă un interes tot mai scăzut pentru evenimentul sângeros care ne-a schimbat soarta.
Acest fenomen are la bază mai mulți factori. În manualele de istorie acest eveniment ocupă mult prea puțin. În manualele de clasa a IV-a abia se amintește despre Revoluție. Totuși, învățătorii amintesc despre Revoluție atunci când elevii pun întrebări în legătură cu Nicolae Ceaușescu, cu perioada comunistă sau când fac o comparație între învățământul din ziua de azi și ceea ce era atunci.
Revoluția din 1989 apare ca lecție obligatorie în programa de istorie a clasei a IV, a clasei a VIII-a, la clasa a XI-a și la clasa a XII-a, dar și în manualul de cultură civică de la clasa a VII-a.
”Programa este foarte încărcată, iar Istoria Românilor este doar la clasa a VIII-a și a XII-a. În rest, este istorie universală. Știm mai mult despre istoria altora decât de a noastră. Eu le explic mereu cum erau organizațiile de elevi, cum se preăgtea tineretul pentru apărarea patriei, agricultura, practica pe câmp.
De asemenea, le vorbesc și despre toate produsele necesare pe care le aveam cu rația, religia, care era un subiect tabu pentru noi, le vorbesc despre cum se cununau ofițerii în secret sau cum stăteam la evenimente în poziția ”drepți” câte patru cinci ore și salutam tot ce trecea. La fel și faptul că prin sărăcie, rație, frică, în martie 1989, România nu mai avea niciun leu datorie externă.
Elevii trebuie să înțeleagă că prin moartea a mii de nevinovați am ajuns aici. Sunt foarte multe de spus”, a declarat Maricica Cristea, profesor de istorie la liceu.
Cum își educă copiii Revoluției, proprii urmași. Ce știe noua generație de la proprii părinți
Cine este Nicolae Ceaușescu? Așa deschide subiectul cu părinții săi un elev de clasa a III-a. În această perioadă se vorbește tot mai mult despre evenimentul care i-a făcut pe români să trăiască liberi în democrație, iar cei mici devin brusc curioși despre acest fenomen.
Mai mulți părinți au vorbit pentru antena3.ro, despre modul cum au încercat să le vorbească copiilor despre Revoluția din 1989.
”I-am povestit băiatului meu despre Revoluția din 1989 și evenimentele de atunci. A înțeles că era nevoie de schimbare, că traiul de atunci nu era tocmai bun, că existau anumite reguli stricte. Ce l-a întristat a fost că au murit prea mulți oameni nevionvați. A înțeles că prin această Revoluție avem mai multă libertae în tot ceea ce facem și că lucrurile s-au schimbat în bine.”, a declarat Alina Neagoe.
”Eu discut cu cele două fete ale mele despre evenimentele din 1989, mai ales în preajma zilei de 22 decembrie. Încerc să le informez corect despre ce s-a întâmplat atunci și să le povestesc cum am trăit eu, copil fiind atunci, acele evenimente. De asemenea, le prezint fetelor schimbările care au avut loc în viața mea după cădearea regimului comunist. Le vorbesc despre curajul și sacrificiul de care au dat dovadă mulți tineri atunci, pentru ca noi să fim liberi acum, să ne putem exprima liber, să putem călători liber, să citim ce carte dorim sau să vizionăm ce film dorim. Încerc să le fac pe fetele mele să conștientizeze faptul că Revoluția din 1989 a adus multe schimbări în viața românilor și că trebuie să prețuim și să apărăm drepturile câștigate atunci chiar cu sacrificiul vieții”, a spus Aurel Mărunțelu.
”Sunt născută în 1982, nu îmi amintesc prea multe, dar țin minte că apa, curentul, gazele se opreau mereu. I-am explicat că pentru a cumpăra alimente trebuia să stai la cozi imense. I-am spus că din cauza regimului comunism nu ne mai puteam alege conducătorul. I-am spus și despre oamenii nevinovați care au mruit, ca noi să trăim astăzi în democrație. Mi-am sfătuit fata să meargă la vot când va fi legal pentru că este dreptul fiecăruia dintre noi și pentru că trebuie să prețuim oamenii nevinovați care s-au sacrificat în luptele de stradă de atunci”, ne-a mărturisit Nicoleta Zaharia.
”Am discutat cu băiatul meu despre Ceaușescu. M-a întrebat cine a fost. Răspunsul a fost scut ți i-am zis că a fost unul dintre conducătorii țării noastre care se numea atunci Republica Socialistă România. Foarte puțin și-a manifestat interesul față de ce a însemnat de fapt Revoluția din 1989. A fost interesant de personajul negativ, în omul Nicolae Ceaușescu, despre care a auzit că a fost un om rău pentru că a ordonat uciderea oamenilior care strigau lozinci împotriva lui. Apoi a auzit-o pe bunica când îi povestea despre alimentele date cu rația și de faptul că sâmbăta era zi lucrătoare, iar copiii mergeau la școală. Asta a atras o și mai mare antipatie”, Olivia Gîjîilă.
”Părinții mei mi-au spus ce a însemnat Revoluția din 1989. A constat într-o serie de lupte de stradă, proteste, care au dus la căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu. Mi-au spus că tot acest sacrificiu s-a făcut pentru ca România să fie o țară democrată fără a fi îngrădită libertatea de exprimare și decizia omului”, ne-a spus Liviu Stanciu, elev clasa a III-a.