Cum a reușit Georgescu să-l întreacă pe Simion. Becali: Au același electorat, amândoi aleargă toată ziua pe Tik Tok
Publicat acum 1 ora si 22 minute
Directorul SRI a explicat în discursul său, susţinut în faţa studenţilor şi profesorilor, că România se află, în prezent, în a patra etapă de evoluţie de după Revoluţia din 1989, "care din păcate a început și continuă cu mai multe șocuri".
"Eu aveam 16 ani în decembrie 1989, la căderea regimului comunist. Un moment care poate vouă nu vă mai spune multe, deși este momentul zero al democrației în România, momentul când totul a devenit posibil - inclusiv faptul că astăzi vorbim liber și putem spera fără limite.
Au urmat de atunci câteva etape care au modelat lumea în care trăim acum. Sunt etape care pot fi împărțite în trei decenii. Și voi trece, foarte rapid, prin ele, acum, pentru a înțelege mai bine momentul în care suntem…
Prima a fost etapa libertății contaminate de nesiguranță și de neîncredere. Anii 1990 – 2000 au fost ca primii ani din viața cuiva - plini de naivitate, de incertitudini, de mari greșeli, dar și de emoții puternice.
Atunci s-au pus bazele căutării libertății, drumului spre Europa și spre democrație, drumul dezvoltării economiei. Tot atunci au început și unele probleme care ne bântuie și azi - acuzațiile împotriva străinilor, discursul “nu ne vindem țara”, mesajele împotriva celor care au trăit sau muncit în străinătate.
Sunt anii în care am început să învățăm că nu suntem singuri, și că nu mai suntem izolați. Relația cu Vestul și cu americanii, în special, era în mod paradoxal simplă: aveam nevoie, dar nu aveam încredere. Noi nu aveam suficientă încredere în ei şi ei nu aveau suficientă încredere în noi.
A doua etapă a fost cea a libertății de a construi. Deceniul care a început în anul 2000 a fost sub semnul construcției. Atunci s-au conturat marile proiecte ale României, aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, și atunci tinerele generații au început să spere.
A fost un deceniu care a început sub semnul posibilității de a visa. Acest optimism și transformările forțate de aceste două ținte au fost motivul pentru care foarte mulți tineri nu și-au mai pus problema plecării din țară, ci au rămas aici pentru a clădi ceva durabil. Eu mă număr printre ei. În acești ani, România a învățat să aibă mai multă încredere în Vest, iar Vestul a început să aibă mai multă încredere în noi.
[GAL layout="3"]A treia etapă a fost cea a libertății în curs de maturizare. Din 2010 și până în 2020, am căutat, ca societate, să atenuăm șocuri, să adaptăm iluziile la realități, să combinăm entuziasmul pur cu proiecții calculate.
Să ne maturizăm, cu alte cuvinte. Am trecut de la “singuri împotriva tuturor” la proiecte comune cu partenerii din Europa și din SUA. Am început să fim egali cu ei. Iar rezultatele au fost bune în multe domenii.
De exemplu, Universitatea în care ne aflăm a devenit tot mai conectată cu marile universități ale lumii. Programe de schimb de profesori sau de studenți, acces la burse, acces la rezultate de cercetare - permit astăzi UBB să fie un pilon de cercetare nu doar pentru Transilvania sau pentru România, dar și pentru Europa.
Acum ne aflăm în a patra etapă, care din păcate a început și continuă cu mai multe șocuri - a început cu șocul pandemic din 2020 și a continuat cu un alt șoc pe care nu îl credeam probabil în timpul vieții noastre - un război aproape de noi. Apoi, ca efect al acestor șocuri, a venit riscul unei crize economice care amenință calitatea vieții multor români.
Dar este o etapă care aduce mai multă maturitate, mai multă înțelepciune și care ne va ajuta să creștem și mai rapid. Este o etapă în care vom avea nevoie de un nou proiect major, care să asigure prosperitate și dezvoltare.
Cum definim această etapă? Cum construim acest nou proiect?
De noi - și mai ales de voi - depinde acest lucru…
Mi-ar plăcea să cred că aceasta va fi etapa libertății și echilibrului. De ce? Pentru că am acumulat din etapele precedente și entuziasm, și experiența construcției, și experiența redresării, și putem construi orice ne propunem. Dar ceea ce ne va ghida vor fi valorile care ne reprezintă și în care credem.
În aceste trei decenii, am încercat să recuperăm aproape 6 decenii de pauză şi de regres istoric. Am ars etape, am investit energie.
Cred că, pe fond, în realitate, am recuperat, am trăit în trei decenii cât alţii în trei generaţii şi am făcut în trei decenii cât alţii în trei generaţii. Am acumulat experiențe pe care partenerii din Vest ni le apreciază – pentru că mulți dintre ei nu le au direct. Experiența unei tranziții democratice, de exemplu, pe care ei o știu din cărți, dar mulți dintre noi o știm din practică. Iar această experiență este necesară în multe țări din jurul nostru.
Ar trebui să fim modeşti şi să înţelegem că nu se întâmplă foarte des asemenea lucruri. Acesta a fost, din punctul meu de vedere, un salt cuantic pe care România l-a făcut în ultimii 30 de ani. Un salt care ne permite astăzi să avem oportunități pe care nimeni nu le visa în 1989. Un salt care ne poate da energie pentru altele noi generate de voi.
Știu că această perspectivă optimistă sună contrastant cu modul cum ne-am obișnuit să vedem realitatea imediată.
Este diferită de critica universală și auto-critica perpetuă care pare că definește discursul public intern despre România în acești ani. Dar tabloul general, la care vă invit să vă gândiți cu atenție înainte de a deveni la rândul vostru critici, ne arată că România este o țară stabilă, cu liniște socială și multă prosperitate economică, o țară în care mulți tineri din alte zone ale lumii și-ar dori să poată trăi.
Nu funcționăm încă la fel de bine ca democrațiile vechi ale Europei dar ne apropiem de ei. Este loc de construit, de îmbunătățit, de trecut la nivelul următor.
Pe mine m-a ajutat mult să privesc România și din perspectiva străinilor cu care am discutat atât în anii în care o reprezentam ca europarlamentar, cât mai ales în acești 8 ani ca director al SRI", a declarat Eduard Hellvig.
Totodată, directorul Serviciului Român de Informaţii a vorbit şi despre "lucrurile bune" despre care a spus că "cel mai des nu se văd".
"Știu, este dificil să te concentrezi pe ceea ce funcționează, fiindcă există un automatism al agățării de ceea ce este blocat sau imperfect. Lucrurile bune, cel mai des, nu se văd. Știrile bune nu fac rating. Iar mesajele pozitive pot părea plictisitoare. Ne-am obișnuit să observăm doar ceea ce nu merge sau ceea ce avem impresia că e greșit, și uităm să observăm ceea ce funcționează.
Vorbesc acum inclusiv din postura de director al Serviciului Român de Informații, o instituție care, în ultimii ani a făcut performanță, s-a reformat și modernizat și are rezultate pe care partenerii instituționali interni și externi le apreciază. Dar aici, în țară, e greu să vorbești despre progresele pe care le face o instituție încă percepută de unii ca moștenitoare a Securității.
Și, pe bună dreptate, este greu să credem că am scăpat de fantomele trecutului mai ales când viața noastră publică este încă dominată de ele.
Chiar și acum, mă tem că veți interpreta ceea ce vă spun ca ipocrizie. Dar vreau să folosesc acest exemplu, care îmi este foarte aproape, ca să ilustrez pledoaria de mai devreme, pentru interpretarea onestă a realității.
Vreau să vorbesc și despre SRI, despre valorile și realizările noastre, fiindcă această instituție este un bun exemplu de transformare lentă, dar decisivă, de modernizare treptată, dar durabilă, de depășire a unui prag în evoluție de la care nu mai vorbim despre improvizație și blocaj în practici ale trecutului, ci de inovare și performanță la nivel înalt.
Priviți-o ca pe o ilustrare simbolică a transformării României în ansamblu. Pe care adesea nu o înțelegem așa cum e, fiindcă ne-am obișnuit să o percepem într-o paradigmă a catastrofei absolute.
Și dacă s-a putut face reformă într-o instituție atât de complexă și cu un asemenea bagaj istoric, sunt optimist să spun că se poate face și în alte locuri.
Sigur că SRI-ul a făcut și greșeli. Multe, în acești 32 de ani. Să repari greșelile făcute este un proces complicat care cere timp, expertiză și foarte mult efort. Greșeala unui șef afectează un întreg departament, iar adesea majoritatea oamenilor din acel departament sunt oameni de toată cinstea. Să schimbi părerile oamenilor despre un serviciu secret este și mai complicat. Încercăm să o facem treptat, dar încă nu este suficient.
Câteva dintre ele, făcute înainte de mandatul meu, au fost greșeli importante și cu siguranță criticii mei vor găsi îndeajuns de multe și din timpul mandatului meu. Îmi cer în mod sincer scuze pentru ele - pentru toate, inclusiv pentru cele de dinaintea mea.
Dar eu sunt permanent ghidat de dorința de a construi, nu de a distruge. Cunosc păcatele de care este acuzată instituția, unele reale, altele atribuite nouă pe nedrept.
Știu și de problemele generate de unii foști lucrători ai SRI poziționați fie în spatele a tot felul de oameni, fie gravitând în jurul companiilor de stat. Vă pot spune că suntem conștienți de aceste probleme și vom face tot ce ține de noi pentru a le rezolva. Totuși, marele câștig al acestui mandat a fost separarea de politică, absolut normală într-o societate democratică. Politica și activitatea de culegere de informații nu trebuie să fie suprapuse. De prea multe ori, însă, greșelile trecutului afectează și comportamentul celor din prezent. Prea mulți politicieni, în deceniile anterioare, s-au obișnuit să primească “indicații” sau “sugestii” despre ce au de făcut.
Politicienii sunt aleși de oameni să gândească cu mintea lor, investiți cu încrederea lor să ia decizii despre cum va arăta România în viitor, nu doar să stingă incendii ale prezentului și să aplice planuri gândite de alții. Cu toate acestea, prea mulți vor ca alții să ia decizii în locul lor, prea mulți chiar se așteaptă să primească sugestii de la servicii.
Nu vom consolida democrația decât atunci când vom stimula fiecare instituție să își asume mandatul pe care îl are, fără abuzuri și fără excese", a mai explicat Eduard Hellvig.