"Aș vrea să fac trimitere la consumatori să se informeze din surse sigure avizate. Cea mai sigură sursă, avizată, este eticheta. Din păcate, nu știu dacă eticheta este citită în totalitate de consumatori sau dacă acei consumatori care citesc eticheta o și înțeleg. Un alt factor care ar putea să ducă în eroare consumatorul sunt acei falși specialiști care transmit informații eronate.
Într-adevăr, când vorbim de aditivi trebuie să știm foarte clar că pornim de la primul principiu al toxicologiei: Nimic nu e toxic, ci doza e cea care face diferența. O substanță care este consumată într-o anumită cantitate este considerată aliment.
Aceeași substanță care este consumată într-o altă cantitate este medicament și aceeași substanță care este consumată într-o altă cantitate poate deveni otravă. Avem aceeași substanță, însă doza e cea care face diferența.
Aceste E-uri sunt, de fapt, acei aditivi pe care noi îi regăsim listați într-o bibliotecă avizată numită „Codex alimentarius“, acești aditivi au un cod numeric format din litera E, după care urmează 3-4 cifre.
Tocmai de aceea, conform regulamentului în vigoare din 2011, procesatorii au această obligație de a trece pe etichetă toate elementele și aditivii care se regăsesc în produs.
Faptul că am auzit de foarte multe ori informații false, precum că anumite E-uri ne omoară sau ne trezim dimineață fără păr, etc., vreau să spun că majoritatea aditivilor care sunt reglementați și sunt siguri de utilizare într-un produs alimentar sunt evaluați și reevaluați în fiecare an de organismele în vigoare, iar asupra lor se fac anumite teste toxicologice.
Ca urmare a acestor teste se stabilesc anumite doze care pot fi folosite sau chiar restricții de a fi scoși de pe lista de a fi utilizați în anumite produse alimentare.
Toți aditivii pe care noi îi regăsim într-un produs alimentar sunt verificați și certificați, dar problema este să se respecte acea doză. Doza este controlată de producător, pentru că la sfârșitul zilei, atunci când tragem linie și facem un bilanț, sunt anumiți aditivi pe care îi putem aduce în organism din diverse surse alimentare", a explicat profesorul Cristian Dima pentru DCNews.
Cât de cancerigene sunt E-urile?
"Există această cerere din partea consumatorului și există o tendință la nivel european de a găsi pe piață produse cu etichetă green label, o etichetă curată sau verde. Din punctul meu de vedere, al tehnologului, nu putem obține la nivel industrial un produs alimentar fără cel puțin un aditiv (...).
Conceptul green label face referire la reducerea numărului de aditivi. Dacă am avut un produs care a avut în componență patru aditivi și am reușit să înlocuiesc sau să reduc doi, putem vorbi de un produs în care am redus numărul de aditivi.
Unul dintre aditivii despre care se vorbește de foarte mult timp este nitritul de sodiu, pe care îl găsim în foarte multe produse alimentare, inclusiv în apa plată și produsele din carne. Sunt cercetări corecte realizate care într-adevăr au legat un efect cancerigen cu acest nitrit, dar în cazul unei cantități depășite", a mai spus Cristian Dima.