În ultimii ani, mai multe localități mici și izolate din Italia, pline de case abandonate de foștii proprietari care au decis să se mute în zone cu perspective economice mai bune, au anunțat că scot aceste clădiri la vânzare cu un euro, cu condiția ca noii proprietari să le renoveze și să stabilească aici, într-o încercare disperată de a-și popula comunitățile. Callie Riemann și soțul ei, din Hamburg, Germania, sunt două dintre persoanele care nu au rezistat tentației și au decis să se mute într-o astfel de localitate pitorească, pe care o credeau pustie.
Callie Riemann a povestit pentru Business Insider că ea și soțul ei, ambii de 30 de ani, s-au mutat în Italia vara aceasta. Au luat această decizie în ciuda faptului că reputația acestor locuri nu este foarte bună, dar totuși și-au asumat toate riscurile, iar acum spun că sunt bucuroși că au făcut-o.
„Soțul meu și cu mine am devenit interesați de locuințe de 1 euro din Italia anul trecut, dar aveam rezerve să investim timp și bani într-o casă aflată dintr-un sat care era pe cale de dispariție. Avem 30 de ani și am citit online că problema acestor case de 1 euro este că de obicei se prăbușesc și se află în localități pustii, îmbătrânite, cu puține afaceri sau chiar deloc. Venim din Hamburg, Germania, care are o populație de 2 milioane și ne gândeam cu teamă la cum va fi viața noastră într-unul dintre aceste mici orașe italiene. Totuși, după ce am vizitat câteva proprietăți într-unul dintre aceste orașe, am decis să ne asumăm riscul și a meritat. Până la urmă, nu am ales una din locuințele de 1 euro și am cumpărat o fermă întreagă cu 29.000 de euro. Grijile noastre de a fi singuri într-un oraș părăsit au dispărut rapid după ce am ajuns aici”, a povestit Callie.
Cei au găsit cei doi germani în satul italian în care s-au mutat
Cei doi au fost plăcut surprinși de cât de animată era localitatea în care s-au mutat - Sant'Elia a Pianisi - un sat cu aproximativ 1.500 de locuitori din sudul Italiei.
Au ajuns aici în luna august, când se organizau diverse evenimente și festivaluri în fiecare zi și în fiecare seară. Erau parade, concerte, târguri cu mâncare și băuturi și diverse concursuri.
„Mi s-a părut suprarealist să mă mut aici și să aud engleză și germană peste tot unde mergeam. Stând la pub-ul local irlandez, eram înconjurați de americani mai în vârstă care de fapt erau italieni plecați de aici în anii 1970. Alții au plecat tot atunci în Germania. Acum, la bătrânețe, mulți s-au întors în orașul natal pentru a se bucura de pensionare, iar rudele rămase în SUA și Germania vin să-i viziteze. Mulți mai au case aici, în sat, și donează bani pentru ca localitatea să funcționeze bine în timp ce ei sunt plecați. Acest lucru este important și s-au făcut parcuri și alte locuri de agrement”, povestește tânăra germană.
Prin urmare, în luna august când au sosit la noua lor casă, localitatea era chiar aglomerată și plină de viață și au aflat că mulți tineri plecați la studii în orașe mari intenționau să se întoarcă aici, dacă vor avea posibilitatea să lucreze de la distanță.
Odată cu toamna a venit și liniștea
Callie se temea că Sant'Elia va fi un oraș fantomă după luna august. Într-adevăr, s-a liniștit, dar nu atât de mult pe cât s-a așteptat. Încă se mai organizează diverse manifestări în fiecare lună, iar cele trei restaurante sunt pline seară de seara, iar sâmbăta seara au muzică live și uneori karaoke.
După ce turiștii și vizitatorii au plecat, cei doi soți și-au dat seama că în sat locuiesc și tineri cu copii, iar asta le place foarte mult.
Săptămânal se organizează o piață în aer liber, cu produse alimentare proaspete și chiar cu haine și alte obiecte. Callie credea că va fi necesar să meargă la oraș pentru aprovizionare, dar, de fapt, în sat sunt mai multe magazine alimentare, brutării și măcelării.
Însă ea adoră piața săptămânală, pentru că are ocazia de a relaționa cu localnicii, care sunt extrem de prietenoși.
„Eu și soțul meu învățăm italiană, dar niciunul dintre noi nu se descurcă grozav deocamdată. Dar asta nu este o problemă, pentru că localnicii sunt prietenoși și au răbdare cu noi. Folosim puțina italiană stricată pe care o cunoaștem, iar ei completează cu puținele cuvinte în engleză și germană. Când bariera lingvistică devine prea complicată, recurgem la gesturi cu mâinile”, a mai spus femeia.
Ea a mai mărturisit că mulți dintre noii vecini le-au făcut cadouri de bun venit - fructe și legume, brânzeturi de casă și ulei de măsline.
„Ne simțim foarte bineveniți și suntem fericiți să facem parte din această comunitate”, a mai spus ea.
Cuplul german spune că atunci când vor mai multă acțiune și divertisment, merg în cel mai apropiat oraș, Campobasso, care are o populație de aproximativ 47.500 de locuitori și se află la o jumătate de oră de mers cu mașina.
Drumul până acolo este dificil, cu viraje abrupte și pante, dar merită să facă efortul pentru a se bucura de tot ce are de oferit acest oraș cu un centru istoric frumos, mall-uri, cluburi de noapte, cinematografe, piețe, muzee și evenimente culturale.
„Chiar și fără Campobasso, nu ne plictisim niciodată. M-am alăturat recent unui grup de expați de pe Facebook, unde oamenii anunță zilnic manifestările din localitățile lor”, spune Callie.
Ea își încheie povestea astfel: „Sant'Elia este un sat mic într-o regiune mică a Italiei, dar am găsit tot ce ne-am fi putut dori vreodată de la această comunitate”.