În 1998, un bărbat japonez a fost dezbrăcat și lăsat singur într-un apartament aproape gol, ca parte a unei provocări pentru un reality show, scrie BBC.
Tomoaki Hamatsu, cunoscut sub numele de Nasubi, a rămas doar cu un pix, câteva cărți poștale goale, un telefon și un suport plin cu reviste.
Dar nu era acolo să citească. Conceptul spectacolului a fost de a vedea dacă o ființă umană poate supraviețui numai cu premiile competiției.
Pentru a câștiga provocarea, valoarea premiilor câștigate trebuia să atingă un anumit prag financiar - 1 milion de yeni, în jur de 6.000 de lire sterline la acea vreme.
El a rămas închis timp de 15 luni, după o scufundare treptată în depresie și manie, mânat de foame și izolare. Aproape trei decenii mai târziu, povestea lui Nasubi poate fi văzută ca parte a unui nou film care tocmai a fost proiectat la Festivalul de documentare din Sheffield.
„Am dat peste povestea lui când lucram la un alt proiect”, își amintește Clair Titley, directorul filmului The Contestant.
„Am descoperit că nimeni nu a vorbit cu adevărat despre povestea lui Nasubi în profunzime. [Am avut] toate aceste întrebări, cum ar fi, de ce a rămas acolo și ce efect a avut asupra lui așa că l-am contactat în ideea de a face un film despre experiența lui”, spune Titley.
Nasubi, care fusese selectat la întâmplare la o audiție deschisă, știa că este filmat, dar explicația care i s-a dat cu privire la locul unde vor ajunge imaginile a fost vagă și i-a lăsat impresia că probabil nu vor fi difuzate.
În realitate, tânărul în vârstă de 22 de ani devenea treptat una dintre cele mai mari celebrități ale țării, deoarece actualizările săptămânale privind progresele sale au devenit unul dintre cele mai populare segmente ale emisiunii Denpa Shonen.
Criticii au urât în cea mai mare parte programul, dar acesta a atras o audiență uriașă de telespectatori tineri.
Nasubi, un comediant aspirant la acea vreme, știa puține detalii despre ce va fi provocarea înainte de a începe.
A fost lăsat în camera fără ferestre, fără haine sau lucruri de bază – nici măcar hârtie igienică – și nu a avut niciun contact cu lumea exterioară.
The Contestant prezintă noi interviuri atât cu Nasubi, cât și cu producătorul care a pus la cale acest segment, Toshio Tsuchiya.
Pe măsură ce emisiunea a progresat, Nasubi a avut succes în multe dintre competițiile la care a participat – dar premiile câștigate nu au fost întotdeauna de mare folos.
Printre acestea s-au numărat anvelope, mingi de golf, un cort, un glob pământesc, un ursuleț de pluș și bilete la Spice World: The Movie.
Faptul că el pierdea din ce în ce mai mult în greutate părea să nu-i preocupe prea mult pe producători, unul dintre ei sugerând în documentar că Nasubi ar fi putut muri dacă nu câștiga niște orez.
Ulterior, a câștigat și băuturi zaharoase și mâncare pentru câini, cu care a supraviețuit timp de câteva săptămâni.
Aproximativ 15 milioane de telespectatori au urmărit emisiunea pentru a vedea câștigurile sale și cum le-a folosit în eforturile sale de a supraviețui.
Nasubi a rămas dezbrăcat pe toată durata participării sale, deoarece nu a câștigat niciodată un obiect vestimentar (organele sale genitale sunt acoperite de un emoji plutitor în formă de vânătă adăugat de producători).
Ușa apartamentului nu era încuiată și, teoretic, Nasubi avea voie să plece oricând dorea. Atunci de ce nu a făcut-o?
„Cred că există o mulțime de motive”, spune Titley. „Unul dintre ele este că este foarte stoic, iar asta se datorează locului de unde provine, din Fukushima, și părinților săi, care erau foarte stricți.
„Este, de asemenea, o persoană foarte loială. Nu a vrut să intre în necazuri și era foarte tânăr și naiv. Este și acum incredibil de încrezător. Și mai există și acel spirit de samurai japonez de „voi învinge și voi rezista în această situație”
Aproape trei decenii mai târziu, Nasubi a descris spectacolul ca fiind „crud”, adăugând că nu a existat „nici fericire și nici libertate”.
„Poate trei sau cinci minute pe săptămână din viața mea [erau arătate]. Și asta a fost editat pentru a evidenția fericirea mea atunci când am câștigat [un premiu]”, a declarat el pentru Deadline.
„Bineînțeles, telespectatorii spuneau: „Oh, vezi, face ceva distractiv și ceva de care se bucură…” Dar majoritatea vieții mele era suferință”.
Și totuși, în documentar nu pare să fie amărât de această experiență, iar Titley spune că impresia ei a fost că „acum este într-un loc atât de pozitiv”.
„Când oamenii l-au întrebat dacă regretă, el spune întotdeauna că, deși nu ar vrea să o facă din nou, nu ar fi persoana care este acum fără această experiență”, spune ea.
Nasubi a fost eliberat în cele din urmă printr-o cascadorie în stilul lui Michael McIntyre, în care a fost dus într-o nouă cameră falsă înainte ca pereții să se prăbușească pentru a descoperi că se afla de fapt pe scenă, în fața unui public care îi aclama numele.
Documentarul îl urmărește, de asemenea, pe Nasubi după eliberare, arătând eforturile sale de a-și folosi noua faimă dobândită pentru cauze nobile – oferindu-i, în sfârșit, un sentiment de împlinire.
Titley spune că Nasubi a simțit că era momentul potrivit pentru a reveni asupra poveștii sale, adăugând că „poate a găsit o oarecare împăcare cu ceea ce s-a întâmplat”.