Valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate de companiile Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey) în dosarul arbitral internaţional deschis împotriva României, legat de "proiectul minier aurifer de la Roşia Montană", se ridică la aproximativ 6,7 miliarde USD, potrivit unui răspuns transmis de Guvern către Antena 3 CNN.
Conform datelor furnizate de Guvern, hotărârea arbitrală motivată a ICSID nu a fost comunicată Ministerului Finanţelor până la data de 20 februarie şi "nici nu se cunoaşte momentul exact al comunicării".
Totodată, Executivul a menţionat că eventualele căi de atac la care ar putea face apel autorităţile române în acest caz se regăsesc în "Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr.62/1975".
În document este prezentat şi un scurt istoric al litigiului dintre Gabriel Resources şi România, în speţa privind aşa-numitului "proiect minier aurifer de la Roşia Montană".
"Acţiunea arbitrală internaţională a fost iniţiată în anul 2015 împotriva României de către doi investitori străini, respectiv Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), şi a fost întemeiată pe Acordurile cu privire la promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor încheiate de România cu Guvernul Canadei (ratificat prin Legea nr.356/2009) şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr.109/1995). Aceasta a primit numărul ARB/15/31. Pe această cale, reclamanţii au solicitat tribunalului arbitral internaţional să constate că România a încălcat tratamentul just şi echitabil şi deplina protecţie şi securitate a investiţiei Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), drepturi protejate de cele două acorduri internaţionale de protecţie a investiţiilor. Valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate a fost, la nivelul anului 2024, de aproximativ 6,7 miliarde USD", informează Guvernul.
Reprezentarea României în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a fost realizată de către Ministerul Finanţelor, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr.126/2005.
Reprezentarea juridică a României în acest dosar a fost asigurată de consorţiul format din societăţile de avocatură Lalive Avocats (Elveţia) şi SCA Leaua, Damcali, Deaconu, Păunescu (România). Tribunalul arbitral a fost constituit din trei membri cu experienţă internaţională, respectiv un elveţian, un argentinian şi un australiano-elveţian.
Executivul precizează că, în cursul susţinerilor detaliate a acţiunii arbitrale, reclamanţii au afirmat că "acest diferend a fost determinat de modul de implementare a aşa-numitului 'Proiect minier aurifer de la Roşia Montană'".
Guvernul prezintă succint şi susţinerile de fapt generale pe care reclamanţii le-au invocat în acest dosar.
"Guvernul a inclus în mod necorespunzător şi apoi a menţinut o zonă a proiectului minier aurifer de la Roşia Montană pe o Listă a Monumentelor Istorice începând cu anul 2010. Organismul competent român (Comisia de specialitate constituită în cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor) nu a emis o recomandare cu privire la evaluarea impactului Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană asupra mediului timp de aproximativ nouă ani (2006-2015). Ulterior, s-a susţinut că nici până în prezent nu este emis un astfel de acord de mediu", se arată în document.
Conform Executivului, reclamanţii au susţinut şi că, în anul 2013, "Parlamentul a iniţiat o lege care nu era necesară şi, ulterior, a respins proiectul de lege care ar fi permis implementarea Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană".
"În privinţa listării zonei Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, s-a susţinut că: nominalizarea şi Listarea UNESCO a făcut implementarea proiectului minier imposibilă din punct de vedere legal, deoarece, din punct de vedere al legislaţiei române, planurile de urbanism trebuie să prioritizeze protejarea moştenirii culturale în dauna drepturilor miniere şi trebuie să reflecte 'măsurile de protecţie speciale' care se aplică monumentelor istorice care fac obiectul Listării UNESCO; nominalizarea şi Listarea UNESCO este fundamentată pe moştenirea culturală a zonei (evaluată ca peisaj) şi, prin urmare, peisajul trebuie să fie subiectul unui plan de urbanism care să conţină măsuri speciale de protecţie a lui (o noţiune care este incompatibilă cu implementarea proiectului minier); planurile de urbanism în cauză trebuie să prioritizeze protejarea moştenirii culturale în dauna drepturilor miniere şi, prin urmare, este imposibil pentru aceştia să obţină autorizaţia de construire pentru proiectul minier; întrucât subiectul moştenirii culturale este 'Peisajul minier Roşia Montană', în conformitate cu Convenţia UNESCO, România şi-a asumat obligaţii care sunt incompatibile cu a permite ulterior implementarea proiectului minier; deşi UNESCO a recomandat în anul 2018 ca România să îşi restrângă nominalizarea la lucrările miniere din perioada romană şi site-urile arheologice aferente (observând că proprietatea în sine nu constituie peisaj cultural), România nu a urmat această recomandare- care ar fi putut fi compatibilă cu Proiectul minier- şi a menţinut nominalizarea cu titlul 'Peisajul minier Roşia Montană' tocmai pentru că Listarea UNESCO a fost mereu dorită în scopul de a nu permite ulterior implementarea proiectului minier; faptul că "Peisajul minier Roşia Montană" a fost simultan înscris şi pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în pericol "până la îndepărtarea pericolelor asupra integrităţii sale datorate unor posibile activităţi extractive miniere" demonstrează şi mai mult că a permite ulterior implementarea proiectului minier ar fi incompatibilă cu Listarea UNESCO", se arată în răspuns.
Guvernul precizează că în apărările sale scrise "România a respins acuzaţiile reclamanţilor privind încălcarea acordurilor internaţionale (...) şi a prezentat tribunalului arbitral argumentaţia sa privind culpa proprie a reclamanţilor pentru faptul că nu au reuşit să obţină avizele prevăzute de legislaţia naţională pentru construirea facilităţilor necesare exploatării miniere din localitatea Roşia Montană şi pentru exploatarea minieră propriu-zisă".
România a mai arătat că reclamanţii sunt "singurii responsabili" pentru starea în care se găsesc astăzi, deoarece "nu au reuşit să obţină nici măcar licenţa socială pentru exploatarea minieră".
"Sintagma 'licenţă socială' este în mod uzual utilizată în industria minieră pentru a exprima suportul pe care companiile, care doresc să exploateze într-o anumită zonă, trebuie să îl obţină din partea comunităţilor locale şi a altor persoane interesate. Faptul că reclamanţii nu au obţinut licenţa socială şi că aceştia, prin intermediul societăţii române care deţine licenţa de exploatare, au eşuat în obţinerea avizelor necesare pentru implementarea proiectului minier nu poate constitui o culpă a României", se spune în răspunsul transmis către Antena 3 CNN.
Totodată, în privinţa listării zonei Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru a apăra deciziile deja luate de unele autorităţi publice naţionale, avocaţii României au susţinut că "înscrierea la UNESCO nu aduce atingere dreptului investitorilor să solicite obţinerea permiselor necesare pentru realizarea proiectului minier". S-a invocat şi că "decizia de înscriere nu reprezintă o acţiune a României, ci a UNESCO".
Guvernul mai precizează că informaţii detaliate despre susţinerile părţilor în acest dosar arbitral se regăsesc pe pagina de internet a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii